Sfaturi despre rugăciune de la protosinghelul Vichentie Mălău

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 599-600

„De voiești să iubești cu adevărat pe Hristos, trebuie să uiți de însuți trupul tău. Și rugându-te, vezi să nu ceri în loc de altele, altele. Nu bani, nu slavă omenească. Caută Împărăția lui Dumnezeu mai întâi și toate celelalte se vor adăuga ție.

Iar ale rugăciunii două sunt chipurile: unul al slavosloviei, cu smerenia minții, iar al doilea, al cererii. Rugându-te, nu veni îndată spre cerere, căci îți pârăști voirea ta, dovedești că te rogi silit. Începând dar rugăciunea, părăsește-te pe sineți și ale tale nevoi. Lasă pământul și te înalță spre ceruri. Și când te rogi, nu rătăci mintea încoace și încolo, ci recunoaște-ți micimea și slăbiciunea ta și îngustimea ta de pricepere. Că Tu ne-ai zidit pe noi, și nu noi. Tu ești Dumnezeul nostru. Zi că tu ești un om păcătos. Deși nu te simți, totuși trebuie să zici aceasta: Vezi, nimenea nu este fără de păcat, fără numai Dumnezeu. Pentru aceasta zice Apostolul: Nimic nu știu în mine rău. Dar aceasta nu-mi dă dreptul să mă cred drept. Căci Prorocul David zice: Greșelile cine le va pricepe? Și iarăși Apostolul zice: Când toate le vei face, zi: Slugi netrebnice suntem, căci cele ce am fost datori de făcut am făcut (Luca 17, 10). Și iarăși socotește-te că trebuie cu smerenie multă să-l crezi pe altul a fi mai de cinste decât tine. Căci nu știi pe care-l iubește Dumnezeu mai mult.

Domnul te-a zidit și se îngrijește de a ta mântuire și știe pentru fiecare dacă îi este de folos, ori să fie sănătos, ori bolnav, ori bogat, ori sărac. Ci tu cere Împărăția lui Dumnezeu, căci restul vine de la sine. Și când ceri ceva, stăruie mult și nu te descuraja. Că cine din voi are prieten și va merge la miezul nopții la el și îi va zice: prietene, dă-mi împrumut trei pâini, că mi-a venit un prieten din depărtare și nu am ce să-i pun dinainte. Și acela va răspunde: nu-mi face osteneală căci e târziu, m-am culcat cu copiii și-i noapte, nu pot să-ți dau. Și dacă pentru prietenie nu-i va da lui, apoi măcar pentru stăruință îi va da lui (Luca 11, 5-8). Pildă ne dă Domnul ca să fim tari în credință și stăruitori.

Să nu zici că păcătos sunt și nu mă aude Dumnezeu. Îndrăznește, după rugăciune, măcar oricât timp lung ar trece, nu dispera, ci aș­teaptă, că Dumnezeu îți va da cererea, și să ceri mereu, lucrând binele. Căci, de slăbește rugăciunea și peste tinereți se toarnă băutura, s-a pierdut curăția și s-a prefăcut omul. Că, dacă omul se dă pradă poftelor, Dumnezeu nu-i ajută.

De stai cu nepăsare la rugăciune, fugi de îndată de acel loc, ca nu cumva să primești urgia și pedeapsa lui Dumnezeu în loc de plată. Că zice Domnul: Tot cel ce va cere va lua, cel ce caută va afla și celui ce bate i se va deschide (Matei 7, 7). Căci ce altceva voiești să capeți decât mântuirea ta?

Învață-te a răbda.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)