„Asistăm la o prăbuşire a calităţii programelor în audiovizual“

Jurnalistul Gelu Trandafir, membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului, a declarat, într-un interviu acordat agenţiei Agerpres, că este inconfortabil să fii jurnalist în CNA, pentru că eşti obligat să priveşti mereu critic activitatea colegilor de breaslă şi chiar derapajele din meseria pe care o iubeşti şi pe care o practici.

Cum credeţi că se va resimţi criza economică în audiovizualul românesc şi ce consecinţe va avea?

Criza economică este resimţită şi se vede foarte clar din faptul că cele 12 minute de publicitate nu sunt nici pe departe acoperite. Simţim acest lucru şi dintr-o încercare a multor posturi de a stoarce audienţă cu resurse minime, de a obţine audienţă dincolo de respectarea Legii Audiovizuale, a Codului şi a deontologiei jurnalistice. Asistăm la o prăbuşire a calităţii programelor în audiovizual, observabilă în ultimele luni. Jurnaliştii specialişti pe media au constatat acest lucru. Se încearcă stoarcerea punctelor de rating prin aducerea vedetelor porno în timpul zilei la televizor, prin prezentarea patetică şi în exces a momentelor tragice, cum a fost cazul de la Petrila sau moartea handbalistului Marian Cozma. Apoi vedem un ton inchizitorial, care este folosit mai des în relaţiile cu politicul şi o lipsă de imparţialitate a multor jurnalişti care moderează astfel de emisiuni. Am ajuns într-un moment în care situaţia este foarte tensionată. De multe ori nu mai sunt ascultate părerile celor invitaţi în studio pentru expertiza lor sau pentru responsabilitatea lor, ci, practic, sunt chemaţi ca să fie puşi la zid. Sunt generalizări, se pleacă de la cazuri particulare - un accident, faptul că un medic nu şi-a făcut datoria - şi se generalizează la nivelul întregii bresle. Or, eu cred că aceasta este consecinţa încercării de a stoarce puncte de rating cu resurse mini-me.

Credeţi că amenzile date de CNA strică imaginea vreunei televiziuni?

Am impresia că, din păcate, unor posturi nu le mai pasă deloc de consecinţele obligaţiei de a prezenta pe ecran textul sancţiunii decise de CNA. Este o impresie bazată pe observaţia că, deşi unele abateri sunt sancţionate iar posturile sunt expuse public, aceleaşi abateri se repetă. Asta mă face să cred că unora, pur şi simplu, nu le mai pasă de aceste sancţiuni, din moment ce repetă aceleaşi încălcări ale Codului, ale legii la o săptămână sau la două săptămâni după ce primesc sancţiunile.

Cum priviţi presa românească acum, când vă aflaţi de cealaltă parte a baricadei?

Este inconfortabil să fii jurnalist în CNA, eşti obligat, într-un fel, să priveşti mereu critic acti-vitatea colegilor de breaslă şi derapajele din meseria pe care o iubeşti. Este deprimant să fii nevoit să vezi numai ce este rău. Practic, aici te confrunţi cu cazurile cele mai problematice, derapajele evidente. Dacă ar exista o conştiinţă de breaslă mai mare, care a existat înainte, conştientizarea faptului că sunt lucruri care nu se fac nu pentru că ele sunt interzise de Cod sau de lege, ci pentru că, pur şi simplu, nu se fac, dacă breasla jurnaliştilor ar sancţiona derapajele, atunci nici CNA nu ar fi pus în situaţia de a supra-reglementa, nici n-ar avea tentaţia şi nici n-ar fi împins să dea sancţiuni atât de des, cum a ajuns să dea în ultima vreme. Şi mă refer la o nemulţumire crescândă a publicului, pe care am perceput-o, faţă de calitatea programelor, de prestaţia jurnaliştilor, de tonul inchizitorial, de generalizări, de limbajul violent, de cazuri în care se calcă în picioare demnitatea umană, de lipsă de respect pentru viaţa privată. Este destul de neplăcut ca jurnalist să fii în CNA şi să vezi că de atâtea ori sunt batjocorite normele deontologice care ghidează această meserie.