Cele mai folosite practici de predare în România

În România, cele mai utilizate practici de predare în învăţământul gimnazial sunt verificarea temelor, repetarea unor sarcini de lucru similare şi prezentarea unui rezumat al conţinutului învăţat recent. În străinătate, printre cele mai utilizate metode de predare se numără „referirea la o situaţie sau problemă din viaţa de zi cu zi care facilitează prezentarea subiectului“, altfel spus, transpunerea în practică a noţiunilor teoretice învăţate.

Metodele folosite în activitatea didactică, convingerile şi atitudinea profesorilor influenţează hotărâtor mediul de învăţare din şcoală, contribuie la motivarea elevilor şi îşi pun amprenta asupra rezultatelor învăţării, se arată în Raportul naţional asupra Studiului Internaţional privind Procesul de Predare-Învăţare (TALIS) - 2013 transmis de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE). Cadrele didactice din învăţământul gimnazial românesc, ca şi media internaţională, alocă aproximativ 82% din timpul lor procesului de predare-învăţare.

Potrivit studiului, dintre cele opt practici de predare analizate, trei tipuri de practici raportate de către cadrele didactice ca fiind cel mai des utilizate în România sunt verificarea caietelor sau a temelor elevilor, repetarea unor sarcini de lucru similare şi prezentarea unui rezumat al conţinutului învăţat recent.

În medie, la nivel internaţional, situaţia se schimbă, în sensul că printre cele mai utilizate trei practici de predare, alături de expunerea rezumatelor noţiunilor însuşite recent şi verificarea caietelor sau a temelor elevilor, apare şi „referirea la o situaţie sau problemă din viaţa de zi cu zi care facilitează prezentarea subiectului“; altfel spus, transpunerea în practică a noţiunilor teoretice învăţate.

În medie, mai mult de două treimi dintre cadrele didactice (68%) din ţările participante au raportat că expun în mod frecvent o problemă din viaţa de zi cu zi pentru a demonstra de ce sunt utile cunoştinţele noi, se arată în Raportul naţional privind TALIS. De remarcat că în România acest procentaj este sub 30%. „Utilizarea acestei practici poate oferi elevilor o idee despre motivul pentru care tema pe care o studiază este relevantă şi modul în care aceasta ar putea fi utilă în viaţa personală“, susţin experţii CNEE.

Dintre profesorii români participanţi la studiu, 58% au raportat că lucrează diferenţiat cu elevii care prezintă dificultăţi de învăţare şi/sau cu cei care învaţă mai repede. Această sarcină, deşi poate fi foarte dificilă, este din ce în ce mai necesară, apreciază experţii, întrucât „necesită planificare şi pregătire suplimentară la fiecare lecţie, pentru a asigura sarcini multiple elevilor care progresează în moduri diferite“.

Este de remarcat totuşi că profesorii care au participat la activităţi de dezvoltare profesională utilizează în mod frecvent metodele care implică activităţi în grup restrâns şi pe cele care implică proiecte a căror finalizare necesită cel puţin o săptămână, dar şi proiectele care implică utilizarea TIC (tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor). Metodele active de predare sunt în strânsă legătură cu disciplina la clasă. „Metodele de predare care implică activităţi în grupuri restrânse, activităţi de învăţare bazate pe proiecte sau activităţi practice sau de învăţare prin experienţa proprie facilitează participarea elevilor, promovând astfel o atmosferă pozitivă la clasă. Dacă este utilizată în mod eficient, tehnologia poate de asemenea să promoveze învăţarea practică şi participarea activă a elevilor“, se mai arată în Raportul naţional privind TALIS 2013 întocmit de CNEE.

În ceea ce priveşte evaluarea, profesorii susţin că utilizează o multitudine de metode de evaluare, însă într-o mare măsură se utilizează observarea frecventă a elevilor însoţită de feedback imediat. 33% dintre cadrele didactice din România au declarat că acordă un feedback scris, iar 58% au declarat că solicită frecvent elevilor să răspundă în faţa clasei. (Oana Nistor)