Documentar românesc prezent la Festivalul Sundance din SUA

Toţi românii care erau cât de cât maturi în vremea comunismului îşi amintesc, cu sentimente amestecate, despre fenomenul „industriei” cinematografice subterane, de casetele video schimbate „pe sub mână” şi de serile şi nopţile-maraton de vizionare a filmelor, acasă la cineva care avea videocasetofon adus din străinătate, şi care la vremea respectivă costa cam cât o Dacie.

Asta în condiţiile în care, cel puţin în ultimul deceniu de comunism, televiziunea naţională nu mai oferea practic nimic de calitate, doar două ore de program, plin cu „ştiri” şi cu ode aduse Cârmaciului şi savantei sale soţii.

Despre acest fenomen este vorba în filmul documentar „Chuck Norris vs Comunism”, al regizoarei Ilinca Călugăreanu, difuzat în cadrul Festivalului Sundance, la categoria World Cinema Documentary, festival aflat la cea de XXXI-a ediţie, desfăşurat între 22 ianuarie şi 1 februarie, în Utah, SUA. Filmul „Chuck Norris vs Comunism” este o coproducţie România-Germania-Marea Britanie, iar difuzarea de la acest prestigios festival american al filmelor independente a fost chiar premiera.

Jurnaliştii prestigioasei publicaţii IndieWire, citaţi de Mediafax, i-au luat un interviu regizoarei române, iar ea a spus povestea realizării acestui film: „Mulţi dintre noi ne amintim de serile de vineri petrecute alături de familie vizionând un film închiriat. Înainte de căderea Cortinei de Fier, familiile din România puteau să îşi achiziţioneze casetele video doar de pe piaţa neagră, în timp ce Chuck Norris devenea un simbol al libertăţii şi răzvrătirii, nu doar pe micile ecrane, ci în viaţa reală. Aveam şase ani în 1986 şi părinţii mei au găsit o cale să închirieze un aparat video. Au invitat toţi prietenii în vizită şi toată noaptea s-au uitat la casete cu filme americane. Îmi amintesc toate filmele pe care le-am văzut, dar, în special, îmi amintesc cum m-am simţit când am păşit în sufragerie. Parcă intram într-o altă dimensiune, o lume secretă, magică şi liberă. Erau milioane de români care se uitau în secret la filme, la fel cum făceam şi noi. Toţi am crescut cu sentimentul că Chuck Norris era mai real decât realitatea prezentată de propagandă în ştirile zilnice. Acele casete şi eroii lor au schimbat o generaţie întreagă. Aşadar, pentru noi, filmul este despre magia cinemaului şi puterea lui de a ne schimba vieţile”.

Festivalul de film Sundance (Sundance Film Festival) are loc anual în statul american Utah începând cu anul 1978. Este considerat a fi cel mai mare festival al cinematografului independent din Statele Unite ale Americii.

Festivalul se desfăşoară în luna ianuarie, iar gazdele sunt: orașul Park City, Salt Lake City (care este şi capitala statului) și în Ogden, precum și în stațiunea Sundance Resort. La festival pot participa atât creatori de film americani, cât şi din străinătate, fiind aduse în faţa publicului şi criticii de specialitate filme artistice şi documentare, de lung şi de scurtmetraj.

Festivalul are mai multe secțiuni, printre care se pot enumera: secțiunea de concurs pentru filme americane și străine, secțiunea de filme documentare, atât de lung, cât și de scurtmetraj, precum și un grup de secțiuni aflate în afara concursului.

Festivalul a fost inițiat de Sterling Van Wagenen (în anul 1978 era șeful companiei lui Robert Redford, Wildwood), John Earle și Cirina Hampton Catania (ambii fiind membri ai Comisiei de film a statului Utah - Utah Film Commission). (Dan Cârlea)