Expoziţie fotografică la Biblioteca Academiei

150 de imagini ale unor edificii publice şi religioase, detalii de decoraţie arhitecturală, obiecte de cult, precum şi planuri şi relevee de la începutul secolului XX au fost expuse la Biblioteca Academiei Române în cadrul expoziţiei „Vestigii arhitecturale din colecţia fotografică Ale­xandru Tzigara-Samurcaş”. Colecţia marelui fotograf poate fi admirată şi online pe pagina de internet
a Bibliotecii Academiei Române.

Organizată de Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, expoziţia vernisată în 19 martie a cuprins o selecţie din cele aproximativ 4.000 de fotografii şi peste 1.000 de clişee fotografice din colecţia Tzigara-Samurcaş aflate în patrimoniul cabinetului. Au fost expuse atât piese realizate de Tzigara-Samurcaş, cât şi fotografii de autor ale unor importanţi fotografi europeni, achiziţionate de muzeologul român.

Piesele expuse în Sala de expoziţii „Theodor Pallady” din Calea Victoriei 125 sunt realizate în tehnici diverse, de la fotografii pe hârtie sărată, tehnică rar utilizată după 1880, la pozitive pe hârtie albuminată, până la fotografii cu gelatino-bromură pe hârtie mată, ultimele putând fi datate, mai ales, după 1910 şi predominând cantitativ.

Cu un caracter preponderent documentar, expoziţia a fost gândită să pună în valoare fotografia pe suport de hârtie. Subiectele acestor fotografii sunt edificii publice şi religioase fotografiate in situ, detalii de decoraţie arhitecturală, obiecte de cult, precum şi planuri şi relevee fotografiate după publicaţii tipărite. Acolo unde a fost posibil, au fost expuse fotografii care înfăţişează aspecte dinaintea, în timpul şi după procesul de renovare a unui monument, alegându-se edificii cât mai diverse din toate regiunile: Muntenia, Moldova, Bucovina, Basarabia, Maramureş, Transilvania şi Oltenia. De asemenea, pot fi urmărite modificarea, reinterpretarea, alterarea, reconstrucţia, renovarea, dar şi ruinarea şi chiar demolarea unor edificii din întreg spaţiul românesc.

Referindu-se la fondul Tzigara-Samurcaş, academicianul Răzvan Theodorescu a spus că este păstrat cu sfinţenie de Biblioteca Academiei, iar expoziţia conturează un chip special al acestui mare intelectual român.

„Sunt foarte emoţionat, pentru că atunci când eram foarte tânăr l-am cunoscut pe Tzigara-Samurcaş şi memoria mea este foarte proaspătă din acest punct de vedere. Era un om impozant, aristocrat, cu barbă, aceasta din urmă fiind pentru el un semn distinctiv. A fost un cercetător în acelaşi timp al artelor noastre vechi, al etnografiei româneşti, iar, la un moment dat, şi continuatorul lui Titu Maiorescu în ceea ce priveşte preluarea revistei «Convorbiri Literare»”, a spus academicianul Theodorescu.

Adina Popescu, de la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, a arătat că „fotografiile pot fi împărţite în două categorii. În prima sunt vizibile fotografii de autor profesionist, bine încadrate, cu o anume intenţie de a surprinde atmosfera şi de a oferi un aer cât mai artistic obiectivului fotografiat. Iar a doua categorie, care este mult mai vastă, o reprezintă fotografiile de mici dimensiuni realizate de Tzigara-Samurcaş, care nu caută acea atmosferă artistică, ci urmăreşte să fie o imagine documentară de arhivă, care să surprindă un detaliu arhitectural de la un moment dat. Am încercat ca la fiecare monument să adăugăm câteva rânduri despre ceea ce s-a întâmplat cu acesta după 1910, tocmai ca să accentuăm calitatea de document martor al fotografiilor”.

Despre expoziţie, Tudor Berza, nepotul lui Alexandru Tzigara-Samurcaş, a arătat că „am gândit 15 vitrine, care completează informaţiile despre personalitatea sa. Vitrinele încep cu fotografii despre familie, continuă cu cele despre formarea sa şi apoi cu cele trei instituţii unde a lucrat: biblioteca, muzeul pe care l-a înfiinţat, şi la care a ajuns director, şi revista «Convorbiri Literare», la care a contribuit cu 300 de articole, fiind editor timp de 15 ani. Alte vitrine sunt conjuncturale, având în vedere că a slujit sub trei regi, sunt foarte multe medalii şi aprecieri pentru meritele sale”.

De la poreclă la nume de familie

Alexandru Tzigara-Samurcaş s-a născut la 23 aprilie 1872, în Bucureşti. Pe linie maternă, provine dintr-o veche familie de boieri, originară din Constantinopol, cunoscută mai ales datorită negoţului cu blănuri de samur (samurcaş în limba turcă înseamnă „sprânceană din blană de samur”). Mai precis este un descendent al vornicului Constantin Samurcaş, care a fost printre altele ctitor al Mănăstirii Samurcăşeşti de lângă Bucureşti. Membrii familiei au fost porecliţi „samurcaş” de către turci, samurcaşii fiind persoanele care purtau blană de samur. Spre sfârşitul vieţii, el a integrat această poreclă în numele său, astfel că, începând cu 1900, îl aflăm cu numele de Tzigara-Samurcaş, nume pe care le vor prelua şi copiii săi.