La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
Meșterul Vasile Moldoveanu și pasiunea sa pentru cruci
Acum, în Săptămâna Patimilor, este important să ne gândim la crucea de lemn și la semnificațiile sale. Unul dintre meșterii de seamă pe care îi are poporul român este Vasile Moldoveanu, din comuna Moreni, județul Dâmbovița. Acesta sculptează cruci din dragostea pentru Hristos și își propune să promoveze valorile simple, dar esențiale în viață în rândul generațiilor tinere, pentru a nu se pierde obiceiurile, credința și tradiția.
De-a lungul vieții sale, meșterul Vasile Moldoveanu a lucrat numeroase icoane pe lemn, icoane de vatră, cruci, pristolnice și troițe de diferite modele, în funcție de specificul fiecărei zone a țării. A învățat de la bunicul său arta meșteșugului și duce mai departe arta tradițională românească cu mândrie și multă dăruire, iar de când se știe sculptează. După ani de muncă, a reuşit să îşi îndeplinească şi visul tinereţii, punând bazele Facultății de Etnologie. Acum are un set personal de 30 de modele de cruci de mână, 12 pristolnice, candela şi icoana de vatră, toate reprezentându-l.
Vasile Moldoveanu consideră că, fără credință, nu ai nici o direcție în viață, iar pentru sufletul său crucea reprezintă calea, adevărul și viața. „Eu păstrez meșteșugul și elementele decorative tradiționale așa cum erau odată. Am studiat și am constatat că crucile din Moldova au terminație trefla, reprezentând Sfânta Treime, crucile din Muntenia arată ca niște troițe, în timp ce crucile din Ardeal, prin simbolistică, conțin colți care să ne ducă cu gândul la durere, la ce i s-a întâmplat Mântuitorului pe Cruce. O altă cruce este cea oltenească, care are în centru semnul trinității, flancat de două semicercuri, în care Sfânta Treime unește pământul și cerul, într-o continuă veșnicie”. Meșterul spune că își dorește ca generațiile care vin din urmă să îndrăgească acest meșteșug, să păstreze și să promoveze tradiția populară, pentru că fără ea istoria unui popor dispare. (A. D.)