Rugăciune în ie la Sfânta Liturghie

Credincioșii Parohiei Mărțișor, Protoieria Sector 4 Capitală, au trăit momente de sărbătoare în Duminica a 3-a după Rusalii, cu prilejul Zilei Universale a Iei, pe care au serbat-o anticipat în 21 iunie 2026. Satul românesc de altădată a fost readus la viață în grădina Bisericii Mărțișor, după slujba Sfintei Liturghii, fiind evocat prin cântece, dansuri populare și bucate tradiționale, adunate într-o serbare organizată cu binecuvântarea și sprijinul slujitorilor acestui lăcaș de cult, pr. paroh Dragoș Marineață și pr. coslujitor Marian Mugurel Crăciun.

Într-o horă a bucuriei s-au prins trecutul și prezentul, satul de altădată și orașul de astăzi, copiii, părinții și bunicii, cântul și dansul, rugăciunea plină de emoție și versul dulce al graiului românesc. ­Curtea bisericii a fost transformată într-un mic muzeu etnografic, fiind împodobită cu piese vestimentare tradiționale și găzduind, totodată, o expoziție de unelte vechi din gospodăria țăranului român, toate obiectele expuse fiind adunate din patrimoniul comunitar local al Parohiei Mărțișor.

Programul festiv a debutat cu un cuvânt rostit de Andreea Tănăsescu, fondatoarea comunității „La Blouse Romaine”, care le-a vorbit invitaților despre istoria comunității și activitatea acesteia, încununată prin instituirea zilei de 24 iunie drept Ziua Universală a Iei și introducerea cămășii cu altiță (ia tradițională) în lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Au urmat cântece și poezii, care au ilustrat satul românesc și credința strămoșească, dar și dansuri populare interpretate de Ansamblul Folcloric „Românașii” al Palatului Național al Copiilor din București, sub coordonarea prof. Andreea Mihuț.

Prof. Nicoleta Enculescu, absolventă a studiilor aprofundate de etnologie și folclor, a vorbit participanților despre valoarea iei, despre simbolistica culorilor și a motivelor tradiționale, despre diferența dintre costumul național și cel tradițional. Serbarea s-a încheiat cu o agapă și un atelier de împletit coronițe din flori de sânziene, dedicat copiilor.

Mărturii ale participanților

„Într-o lume în care nu doar hainele moderne, ci și trupul omenesc sunt imprimate cu elemente vizuale străine de credința și cultura neamului românesc, ia tradițională, confecționată din pânză albă de in sau de bumbac, pe care am așezat-o la loc de cinste în această duminică, ne amintește de frumusețea hainelor celor dintâi oameni, Adam și Eva, ale căror trupuri erau înveșmân­tate în lumină în Grădina Raiului. Aflată într-o legătură profundă cu pânza albă în care pruncul este primit la Botez după întreita afundare în apă, ia ne vorbește despre puritatea și simplitatea sufletului de copil, pe care trebuie să-l păstreze curat orice om pentru a intra în Împărăția cerurilor. Așa cum sufletul trebuie împodobit cu virtuți, la fel ia a fost împodobită cu semne ale prezenței lui Dumnezeu în viața omului, motive cosmice, geometrice și florale care oglindesc credința neamului și legătura strânsă cu natura - creația lui Dumnezeu. Esenţa o surprinde foarte inspirat o vorbă românească, «în firul iei românești sunt cusute rugăciunile mamelor, credința bunicilor și dragostea pentru Dumnezeu și neam»”, a spus pr. Marian Mugurel Crăciun.

„A fost o zi emoționantă, o zi de sărbătoare a sufletului, o întoarcere spre trecut, spre tradiții, spre rădăcini. O zi în care ne-am dat seama cât de bogați suntem dacă avem, păstrăm și purtăm cu demnitate ia, costumul popular, întrucât, îmbrăcați în ie, ne înveșmântăm în sute de ani de tradiție, ne învelim cu întregul univers românesc. Și, precum limba, «costumul național este tezaurul neamului», așa cum spunea Constantin Brâncuși”, a afirmat prof. Nicoleta Enculescu.

„Sărbătoarea de la Biserica Mărțișor ne-a purtat, pentru câteva ore, într-o lume care, în aparență, pare apusă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, comunitatea s-a adunat în jurul moștenirii neamului nostru: credința, cultura și valorile, celebrându-le nu ca pe niște relicve ale trecutului, ci ca pe o experiență vie, trăită și transmisă mai departe. Am descoperit, în expoziția comunitară organizată în curtea bisericii, colecții și obiecte de artă sacră și tradițională de o valoare extraordinară, înainte de toate prin încărcătura lor emoțională. Dar poate cel mai frumos și mai autentic lucru a fost faptul că oamenii au ales să poarte costumul moștenit din familie și să-și cinstească tradiția, onorând-o inclusiv prin horă, așa cum au făcut și înaintașii lor. Sper ca, împreună cu comunitatea de la Parohia Mărțișor, să realizăm în viitor un album etnografic în cadrul proiectului «Acasă, la Origini», pentru ca aceste povești, chipuri și moșteniri să rămână și pentru generațiile viitoare”, a precizat Andreea Tănăsescu.

„În curtea bisericii timpul a stat în loc, creând o punte între generații, între trecut și prezent. Copii, părinți și bunici au simțit la unison bucuria și speranța, prin culoarea plină de energie a hainelor populare, prin cântec și dans. În hora Ansamblului de copii «Româ­nașii» s-au prins parcă toate poveștile bunilor și străbunilor noștri. Falnicele costume populare, moștenite de unii credincioși ai bisericii, au strălucit în soarele de vară ce a mângâiat și de această dată grădina și curtea lăcașului de cult”, a spus Adriana Barbu.

„Ne-am bucurat toți de dansurile populare românești, care sunt o expresie vie a sufletului neamului, îmbinând ritmul vibrant, forța vitală și armonia. Prin pașii lor și lumina chipurilor, acești copii transmit mai departe istoria, emoțiile și identitatea noastră, transformând fiecare horă și joc popular într-o adevărată celebrare a vieții. Cu toții ne-am prins în hora copiilor, amintindu-ne că sufletul nu are vârstă și nu îmbătrânește decât atunci când uită cine este. După mine, hora este simbolul unității, este imaginea perfectă a solidarității și a bucuriei împărtășite cu ceilalți. Ia nu este doar o haină, este o rugăciune cusută în pânză, o emblemă a sufletului românesc. Ia este confecționată, de obicei, dintr-o singură bucată de pânză, fie in, fie bumbac fin sau borangic, pliată în formă de cruce, devenind astfel veșmânt binecuvântat. (…) Fie că este cusută manual sau reinterpretată într-o formă modernă, rămâne una dintre cele mai frumoase declarații de apartenență”, este de părere Ioana Braninschi.

„Noi ne-am adunat la Biserica Mărțișor pentru a celebra Ziua Națională a Iei prin momente impresionante, ce au adus nostalgie în sufletele tuturor celor prezenți, în special ale celor mai în vârstă (…). În calitate de membră a Ansamblului «Românașii», care a prezentat două suite de jocuri, una din Muntenia și una din Oltenia, vă pot spune că aceste minunate dansuri populare românești, deși solicitante fizic, oferă o energie vibrantă și o bucurie interioară, pe care le simt atât privitorul, cât și dansatorul. România are o gamă variată de dansuri populare din toate zonele țării, fiecare dintre ele remarcându-se prin pașii, stilul și costumul său unic. Tot ce pot spune este că mă simt minunat să știu că prin aceste dansuri port mai departe tradiția neamului meu”, a spus Maria Nectaria.