Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Educaţie Speranța din spatele măștilor

Speranța din spatele măștilor

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Educaţie
Un articol de: Prof. Ştefania Ciungu - 13 August 2021

Anul şcolar 2020-2021 a fost greu, atipic, exigent pentru noi, deopotrivă profesori şi elevi, dar mai ales pentru clasele terminale (a VIII-a şi a XII-a), elevii sperând permanent la normalitate, acel ambient favorabil cu care erau înainte obişnuiţi, randamentul fiindu-le, în linii mari, stimulat de interacţiunea faţă în faţă cu profesorii, dar şi de socializare, întâlniri cu colegii etc.

A fost un an din care am învăţat că răbdarea este „brăţară de aur”, dar şi una dintre virtuţile meritorii în cadrul oricărui demers didactic. Profesori, elevi şi părinţi au înţeles că pot face echipă împreună, mobilizându-se emoţional şi strategic spre obţinerea unor rezultate şcolare satisfăcătoare şi/sau optime, în pofida circumstanţelor actuale, vitrege şi nepărtinitoare.

Pandemia de COVID-19 a fost pentru noi toţi o piatră de încercare, o piedică în calea multor planuri, idei de perspectivă, dar, totodată, a constituit şi un imbold, generând posibilităţi de redescoperire a unor noi resurse în fiinţa umană, aşa-zisele puteri sufleteşti de nebănuit, ceea ce a condus, ulterior, la „încă o şansă” de îndreptare, luminându-ne cu un „stop cadru”, o reflexie de identitate a fiecăruia dintre noi, descoperind în „chipul lui Dumnezeu” capacităţi de adaptabilitate la schimbări majore în cotidian. Apoi, cu timpul, am prins şi mai mult curaj, privind altfel, cu mai multă îngăduinţă şi dragoste, la oamenii dragi de lângă noi, la familie, prieteni, dar şi la aproapele nostru.

După cum ştim, viaţa este un dar şi ar trebui să o înţelegem ca atare, să o preţuim la cote maxime, oricât de nedreaptă ar părea ea uneori, cu multe libertăţi îngrădite, limitări în privinţa confortului personal sau profesional, afectând considerabil ceea ce înseamnă pentru noi, pe scurt, fericire.

În fiecare zi ar trebui să reflectăm la versetul „nimic fără Dumnezeu”, importantă fiind, în toată această perioadă, trezirea conştiinţei umanităţii, acest „reset” al planetei. Cu alte cuvinte, în tot haosul din jur, generat de un virus letal, în toată agonia şi greutatea lucrurilor de orice natură, a realităţilor crude în care suntem zvârliţi brusc, fără de veste, există totuşi un sens, însăşi credinţa ne-o spune: la tot pasul Dumnezeu ne-nsoţeşte, ne insuflă pace, speranţă, iar iubirea se întrezăreşte peste tot, se multiplică, devenind o cale, o strategie ideală de supravieţuire, o normă de progres duhovnicesc, modalitatea de a rămâne în permanentă comuniune cu Părintele ceresc.

Spre sfârşitul anului şcolar, după ce ne obişnuiserăm unii cu alţii, revenind în bănci, la şcoală, a trebuit să ne spunem aproape imediat „la revedere” (după numai câteva săptămâni, au trecut rapid, ca un fulger!). Însă de data aceasta felicitările au fost oferite în plan fizic, zâmbind fără mască (spre deosebire de anul trecut, când restricţiile au impus eliminarea oricăror evenimente). Aşadar, ne-am bucurat cu toţii de un sfârşit de an, chiar şi aşa, zâmbindu-ne de departe, de la un metru distanţă, în spaţii special amenajate (afară, în curtea şcolii). Am înmânat premianţilor diplome la festivitate, am făcut poze, ceea ce înseamnă pentru elevi o speranţă, pe lângă faptul că evenimentul în sine reliefează o valoroasă amintire, fiind vorba de emoţia încheierii unui an şcolar pandemic.

A fost primul an şcolar (sperăm că şi singurul) în care elevii au învăţat mai mult acasă (în mediul online) decât la şcoală şi e de înţeles de ce vacanţa de vară n-a mai fost atât de mult aşteptată, cum era altădată, când spuneam „Ce mică-i vacanţa mare!”

Sfaturi pentru vacanţă

Cel mai bun sfat, mereu valabil, este „rugăciunea neîntreruptă”, cu încrederea că totul va fi bine. Astfel, gândurile, sentimentele şi aspiraţiile noastre nu vor fi tulburate de nelinişte, căci frica nu ajută, iar ignoranţa și iresponsabilitatea vor atrage consecinţe. Numai Dumnezeu ştie ce va fi şi cum va fi. În orice clipă din viaţa noastră simţim pronia dumnezeiască, fiindcă El ne va salva, El ne apără, ne călăuzeşte cu o iubire covârşitoare, divină, crescândă, pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea sa (Iezechiel 18, 23).

Un alt sfat preţios pentru elevi ar putea fi participarea la viaţa liturgică, fiecare în cadrul comunităţii din care face parte. Nu e obligatoriu, dar este de dorit, având în vedere perioada grea pe care o traversăm. Nu mergem la biserică „din obligaţie”, nici din automatism, nici pentru că „aşa trebuie”, ci dintr-o adâncă simţire, cu dragoste nesfârşită faţă de Cel ce ne-a creat şi ne poartă de grijă, un Tată iubitor, atotprezent, atotştiutor, multmilostiv şi veşnic.

Chiar şi lectura unor cărţi, necesare în bibliografia de examen sau nu, este o achiziţie îmbucurătoare, activitate ce oferă elevilor o îmbogăţire a cunoştinţelor, a vocabularului, această activitate contribuind semnificativ la creşterea stimei de sine, fiind considerată dintotdeauna o bucurie pe termen lung.

Întâlnirile cu prietenii, plimbările prin parcuri, vizionările de filme, spectacole de teatru şi muzică, vizitele la obiective turistice şi culturale au un rol major în viaţa tinerilor de astăzi. În măsura în care cele menţionate sunt accesibile şi permise, ele vor fi întotdeauna puncte strategice, încadrate ca preferinţe, în timpul tuturor vacanţelor.

Sunt şi cursuri de vară recomandate elevilor, printre care perfecţionarea cunoștințelor referitoare la disciplinele umaniste și la limbile străine. De altfel, fiecare dintre noi ştie exact ce îşi doreşte, cum să-şi petreacă timpul liber, ce anume e atractiv, ce activităţi ne sunt benefice şi constructive, fie că ar putea fi vorba de sport, competiţii, abilităţi practice sau creativ-artistice.

Poate că ar trebui să găsim un moment de răgaz în care să reflectăm pe îndelete la un plan de lucru, asigurându-ne, pentru început, o listă riguroasă de priorităţi, dar cu obiective realizabile. Şi chiar de nu vom reuşi să le finalizăm pe toate (se poate întâmpla să nu estimăm cu precizie timpul fizic de care dispunem sau nu vom avea suficientă motivaţie), ne vom simţi bine spre sfârşitul verii, atunci când vom trăi sentimentul plăcut că am realizat ceva. N-ar fi rău să învăţăm în fiecare zi câte ceva nou, pe lângă activităţile de relaxare, conform principiului binecunoscut „întotdeauna e loc de mai bine”, omul smerit considerându-se la tot pasul nevrednic în pregătirea sa, neştiutor în tainele cunoaşterii.

În măsura în care dispunem de timp, e important să nu-l pierdem. Să nu lăsăm viaţa să treacă pe lângă noi oricum… E atât de scurtă, cu toţii o ştim. Să o trăim deplin, dar înţelegând, realmente, că fiecare zi din viaţă poate fi încă o faptă plăcută lui Dumnezeu. Vacanţa, aşadar, nu înseamnă să uiţi cu totul de sarcini, atribuţii, proiecte, aspiraţii şi muncă, ci înseamnă să fii bine cu tine, oricum ai alege să petreci o zi.  

Ştefania Ciungu este profesoară la Liceul Teoretic „Decebal” din Bucu­rești.

Citeşte mai multe despre:   pandemie  -   coronavirus