Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEME: Monica Pillat
ÎMPREUNĂ
Ține-mă-n brațe strâns,
Că mult am pribegit,
Până să Te aud,
Măicuță, cum mă chemi.
Învață-mă s-adorm
Și leagănă-mă-n somn,
Ca dorul cel nestins,
Ce ne-a adus aici,
Să-nceapă a-mpleti
Din noi același duh.
DIN CÂTE ZILE VIN
Din câte zile vin, pe cea de azi
Aș vrea s-o pot trăi la infinit,
Când mintea își răsfiră în văzduh
Același gând în stoluri lungi de nori,
Când pomii se ridică, luați de vânt,
Ca niște îngeri verzi, abia foșnind.
E-n aer o plutire de mari vești
Care mă iau încet de la pământ
Și mă deschid deodată ca un cer.
RĂMÂI
Rămâi cu mine, Doamne,
Acum și totdeauna,
Te chem să-mi fii aproape,
Când eu îmi sunt departe
Și uit că nu sunt singur.
Parc-am fi pe corabia
Lovită de furtună:
Tu dormi întins pe punte,
În miezul spaimei mele.
Te rog fă-mi loc și mie
În somnul Tău sihastru
De care furia mării
Nu s-a putut atinge...



.jpg)