Peștele de sticlă (Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2024), noul volum al lui Ion Cristofor, își creează universul prin suprapunerea imaginilor - din exterior (zid, orașul canibal) și din interior (stările eului,
POEZIE: Carmelia Leonte
Lumină, de ce plângi?
Lumină, de ce plângi
În cercuri adânci,
Pe crucea din vis?
Și ți-am zis, și ți-am zis
Lumină de Viu
Și chip de târziu,
A lumii margine,
Noli me tangere.
Așteptare
Doamne, dă-mi cuvântul
Pe care strigându-l
Să Te pot atinge
Ca și cum aș ninge,
Să Te pot chema
Ca pe mama mea
Când cădeam în somn
Fără să adorm,
Floare de arțar,
Și plângeam amar.
Doamne, dă-mi cuvântul!
Căci veniră iele
Ce nu poartă piele
Și veniră-n gând
Cu gust de pământ
Să mă ia cu ele.
Dar unde m-aș duce?
Pletele străluce
Se fac un deșert
În care aștept,
Tac și-aștept,
Tac și-aștept,
Cuvântul tău repet
Doar pe dinlăuntrul,
Neștiindu-l gândul.
Doamne, nu mă da,
Căci vor pielea mea.