Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Carmelia Leonte
Lumină, de ce plângi?
Lumină, de ce plângi
În cercuri adânci,
Pe crucea din vis?
Și ți-am zis, și ți-am zis
Lumină de Viu
Și chip de târziu,
A lumii margine,
Noli me tangere.
Așteptare
Doamne, dă-mi cuvântul
Pe care strigându-l
Să Te pot atinge
Ca și cum aș ninge,
Să Te pot chema
Ca pe mama mea
Când cădeam în somn
Fără să adorm,
Floare de arțar,
Și plângeam amar.
Doamne, dă-mi cuvântul!
Căci veniră iele
Ce nu poartă piele
Și veniră-n gând
Cu gust de pământ
Să mă ia cu ele.
Dar unde m-aș duce?
Pletele străluce
Se fac un deșert
În care aștept,
Tac și-aștept,
Tac și-aștept,
Cuvântul tău repet
Doar pe dinlăuntrul,
Neștiindu-l gândul.
Doamne, nu mă da,
Căci vor pielea mea.



.jpg)