Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Educaţie și Cultură › Lumina literară şi artistică › POEZIE: Dorina Stoica

POEZIE: Dorina Stoica

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 09 Martie 2022

Te desenam cu raze de soare

M-am trezit în dimineață asta
cu toți salcâmii în floare.
Dormeai cu zorii de zi sub pernă. 
Te urmăream de după copacii peste care 
căzuse cerul. 
Te desenam cu raze de soare!
Atâtea singurătăți am desenat până ieri 
de mă întreb cum de n-am murit încă. 
Mai bine dă-mi mâna ta iubite!
O să-ți citesc în palmă toate cărțile 
pe care le-ai scris.
Și pentru că mi-e teamă să urc pe scara 
ce duce la sufletul tău, îți voi arunca frânghia 
legată de bucata mea de cer
ca să cobori în mine.

Poeta

mă urmărește
noapte de noapte.
Sufletul ei captiv 
între două lumi, ceață albă, 
aleargă după mine.
Strig!

E prizonieră,
strigătul e mut, acolo nimeni 
nu aude.
E poeta, fără trup aleargă,
vrea trupul meu, pentru păcate
are nevoie urgentă de el.

Luna e roșie.
Din somnul tău, 
în somnul meu
ne urmărește noapte de noapte, 
poeta!

Risipă

Orașul acesta e trist,
cerul băltește de apă.
Alimentez tabieturi și un spleen uriaș.

Mâine va fi o altă zi de luni!
Dacă mai stăm mult în casă
o să-mi crească rădăcini în tine.
M-ar mulțumi și mâine un sărut vechi,
și iubirea aceasta
ferecată de prea multe ploi,
până ce soarele va colbui cărări.

Să mai vii, măcar o dată pe anotimp
ca să-mi povestești, mai înainte de insomnii,
cum orice început are un sfârșit.

Noaptea coboară dispre asfințit spre lună
de trei sute șaizeci și cinci de ori pe an.
Asta mă face să gândesc…
Neiubirea e mult mai mare decât iubirea,
viața e doar o fărâmă de moarte.
Câtâ risipă e-n toate!

vezi toate ›Alte articole din Lumina literară şi artistică
TOP 6 Lumina literară şi artistică