Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Educaţie și Cultură › Lumina literară şi artistică › POEZIE: Dorina Stoica

POEZIE: Dorina Stoica

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 13 Martie 2024

CA ȘI CUM AȘ TĂCEA

Din ceea ce scriu va rămâne
un blog, o pagină de facebook, 
copaci uciși de niște cărți, 
plumb pe hârtie, multe ghilimele, 
litere în plus, virgule lipsă, trăiri! 
Niște oglindiri ale stelelor în ape 
uneori limpezi, alteori tulburi, 
ca sufletul unui poet.

Din ceea ce scriu va rămâne 
o ceață deasă ce acoperă ochii 
celor ce au mereu ceva de mințit, 
de bârfit, furat, demolat, criticat,
o ceață ce dispare brusc din ochii celor 
ce au crezut și cred în 
cel dintru început, Cuvântul!

Voi repeta în gând, zi de zi 
seară de seară aceeași poezie 
pe care o vrea toată lumea. 
Mă voi ruga să nu audă, 
să nu creadă nimeni că 
pe mine m-a ales Dumnezeu să fiu 
vasul în care a picurat viers curat 
și un strop de Har divin.

CORABIA CELOR VII

Sunt omul ce pleacă în fiecare 
duminică de acasă la biserică 
dar nu știe la care din ele va ajunge, 
dar voi ajunge acolo unde ajung 
șchiopii, orbii, răzvrătiții, 
prigoniții pentru dreptate, 
cei ce plâng, cei triști, bolnavi
și flămânzi de adevăr.

În fiecare duminică 
deschid altă ușă de biserică.
fiecare e altfel, fiecare e la fel cu cealaltă,
diferite, dar seamănă între ele.
În timp ce toți par adânciți la rugăciune
undeva e un ochi atoatevăzător
și o mulțime de ochi mai mici.

Când stai în spatele tuturor și
nu vezi decât serafimii, heruvinii,
 

vezi toate ›Alte articole din Lumina literară şi artistică