Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
POEZIE: Lili Goga
Atâta venin
atâta venin băurăm aseară, că tot aglutinând,
descoperirăm ființa primară
ce, împărțită între est şi vest,
a lăsat în palme o pulbere fină,
un rest
păstrând gustul păcatului rebel
săvârşit dintru începuturi de Cain
asupra lui Abel...
Nici n-am văzut ce lumină era,
iar clefăind din dinți, hălci însângerate,
smulse din mine, soarelui i se prelingeau
pe bărbie în dâre fierbinți.
Cald
Am deschis uşa şi am plecat.
Ajuns la destinație, am deschis altă uşă,
iar apoi am închis-o (bine!)
- intrasem adânc în mine...
Şi-ncă mă mai miram de toate
câte le vedeam ca prin geam,
ca prin irisul care-nflorise cu o seară-nainte şi,
deşi nu era lumină, era cald.
Atât de cald,
de parcă soarele meu muritor
citise în Sfânta Scriptură
că, afară, toate bătăliile fuseseră pierdute
de la bun început.