POEZIE: Lili Goga

Data: 24 Feb 2021

Atâta venin

atâta venin băurăm aseară, că tot aglutinând,
descoperirăm ființa primară
ce, împărțită între est şi vest,
a lăsat în palme o pulbere fină,
un rest

păstrând gustul păcatului rebel
săvârşit dintru începuturi de Cain
asupra lui Abel...

Nici n-am văzut ce lumină era,
iar clefăind din dinți, hălci însângerate,
smulse din mine, soarelui i se prelingeau
pe bărbie în dâre fierbinți.

Cald

Am deschis uşa şi am plecat.
Ajuns la destinație, am deschis altă uşă,
iar apoi am închis-o (bine!)
- intrasem adânc în mine...

Şi-ncă mă mai miram de toate
câte le vedeam ca prin geam,
ca prin irisul care-nflorise cu o seară-nainte şi,
deşi nu era lumină, era cald.

Atât de cald,
de parcă soarele meu muritor
citise în Sfânta Scriptură
că, afară, toate bătăliile fuseseră pierdute
de la bun început.

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA