Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
06 Aug, 2026
POEZIE: Maria Dobrescu
Mira recunoaște
inima ei
este
casa Lui
regretă când ochii ei
se despart
după ce au străbătut
un deșert de absențe
repară
liniștea prăbușită
Igor e stâlp
renunță la războaiele triste
lasă armele
ascuțite prelung
în tăcere
crede
că va muri
din iubire
*
treizeci de ani
Mira nu a numărat
nici o duminică
acum le recunoaşte
cu un soi de sfială
nu i-au mai rămas
decât ele, duminicile
pe care le adună
în minte
pentru scadenţă
nici o prezenţă
doar ochii Lui
în care îi este groază
să se vadă
nici o bucurie
doar mâinile Lui
unde ar vrea să-şi aşeze
fruntea
nici o dorinţă
doar aşteptarea Lui
ar mai fi nopţile cu Igor -
singura răsplată
pentru fidelitatea
cu care l-a iubit
dar asta se va vesti
cândva
de pe acoperişuri
*
în mlaștina lumii
nu se aude
plânsul inimii
nici nu se vede
golul din ea
8 metri pătrați de singurătate
Mira știe
că iubirea
nu e o capcană
trasează distanța
și așteaptă
dintr-un ungher alb
Igor îi face
un semn cu mâna
pășește
inima ei -
o tobă
răsunând
în urma mulțimii
de îngeri
de care nu se desprinde
.jpg)
