Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Monica Pillat
Întoarcere
Sui poteca de cuvinte,
Care lăsa cetatea-n urmă
Și merse mult, până când Steaua
Îi dezveli în întuneric
O așezare părăsită.
Părea să fie o chilie,
Făcută-n grabă dintr-un staul,
Cu fân pe jos, iar în icoana,
Prinsă de grindă, se deschise
O poartă către altă noapte
Și când pătrunse înăuntru,
I se sfinți din nou privirea.
Visând la tine
Nu, niciodată nu sunt eu,
De câte ori m-aplec pe unde,
Ceva din Tine îmi răspunde,
Înveșmântat în chipul meu.
Da, mă uitam pierdută-n ape,
Visând la Tine, și-ai venit,
Înfășurat în infinit
Și mi Te-ai strecurat sub pleoape.
Ce văd cu ochii Tăi acum,
Numai lumina poate spune,
Când se preface-n rugăciune,
Lăsând cuvintele pe drum.



.jpg)