Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
23 Dec, 2024
POEZIE: Monica Pillat
Întoarcere
Sui poteca de cuvinte,
Care lăsa cetatea-n urmă
Și merse mult, până când Steaua
Îi dezveli în întuneric
O așezare părăsită.
Părea să fie o chilie,
Făcută-n grabă dintr-un staul,
Cu fân pe jos, iar în icoana,
Prinsă de grindă, se deschise
O poartă către altă noapte
Și când pătrunse înăuntru,
I se sfinți din nou privirea.
Visând la tine
Nu, niciodată nu sunt eu,
De câte ori m-aplec pe unde,
Ceva din Tine îmi răspunde,
Înveșmântat în chipul meu.
Da, mă uitam pierdută-n ape,
Visând la Tine, și-ai venit,
Înfășurat în infinit
Și mi Te-ai strecurat sub pleoape.
Ce văd cu ochii Tăi acum,
Numai lumina poate spune,
Când se preface-n rugăciune,
Lăsând cuvintele pe drum.
