Ciupercuţa şi povestea ei

Din senin, deasupra poieniţei începură să apară nori negri, îmbufnaţi şi furioşi. Vieţuitoarele, cu mic, cu mare, se ascunseră fiecare pe unde găsiră. Tunetele şi fulgerele se aliară cu norii. Luă naştere o muzică de fond destul de înfricoşătoare. Picături mari, de forme diferite - rotunde, ovale, bastonaşe -, începură să alerge spre pământ. Acesta le îmbrăţişă cu grijă, pentru ca aterizarea să nu fie prea brutală.

Totul se termină pe neaşteptate, precum începuse. Aburi calzi, cu miros îmbietor, ieşeau din adâncuri. Florile îşi scuturară rochiţele de petale multicolore, apoi îşi îndreptară semeţe trupurile. Arborii şi arbuştii îşi aranjară coroanele. Un greieraş scoase speriat capul de sub un fir de iarbă.

- Ce spaimă am tras!

- Asta a fost răzbunarea norilor, spuseră în cor firele de iarbă.

Fluturii îşi întinseră aripile să fie încălzite de razele blânde ale soarelui. Furnicile alergară grăbite spre muşuroi.

- Ce tragedie! Vai, ce nenorocire! Cum s-a întâmplat?, se auzi în imediata apropiere.

Familia gândacilor îşi plângea o rudă. În iureşul de dinaintea furtunii, un gândac fusese strivit.

Animalele erau alături de familia care suferea. Offf... graba strică treaba! Întotdeauna.

Din pământ, din iarbă verde apăru un iepuraş. Când se uită atent, văzu că poieniţa se îmbrăcase într-o mantie de ciuperci.

- Ia priviţi! Ce minunat! Care de care mai frumoasă.

Vieţuitoarele priviră uimite peisajul măreţ din jurul lor. Ciupercile stăteau de veghe, drepte, ca nişte soldaţi. Păzeau orizontul şi graniţele. Între toate, una ieşea în evidenţă de la distanţă. Frumos colorată, cu pălărie roşie cu buline albe şi picior alb, trona senină peste suratele ei.

Iepuraşul o zări şi se îndreptă spre ea.

- Eşti atât de frumoasă!, o flată iepuraşul.

- Îţi mulţumesc, răspunse ciupercuţa, în timp ce una din buline se înroşi la auzul complimentului ce-i fusese adresat.

Iepuraşul, iute de felul său, o îmbrăţişă şi o sărută cu drag.

După acest gest o zbughi spre pădure, la răcoare.

Ciupercuţa se înroşi puternic, bulinele albe îşi măriră diametrul, iar piciorul se umflă de bucurie. Nu i se mai spusese asta până acum. Nimeni nu îi dăduse aşa importanţă.

Majoritatea se ferea de ea.

Nu înţelegea de ce, dar se obişnuise în timp cu situaţia. Suratele ei erau destul de departe de ea. Se simţea singură, urâtă şi morocănoasă. Dar gestul iepuraşului o făcu să zâmbească, să se simtă şi ea în rândul lumii, o fiinţă normală.

După câteva ore, animalele care văzuseră gestul iepuraşului au făcut şi ele la fel.

Au mers şi au discutat cu ciupercuţa frumoasă, viu colorată. Au îmbrăţişat-o şi au sărutat-o cu drag şi prietenie.

Călătoria Lunii pe pământ

Seara îşi întinse plasa de întuneric. Pe bolta cerească apărură, una câte una, stelele. Luna atinse încet stelele, mângâindu-le. Ele se prinseră sub formă de colier şi cercei. Luna era mândră de aspectul ei. Privind în jos, văzu un iepuraş care tremura. Se apropie ceva mai mult şi observă că iepuraşului îi este rău.

- Steluţă fermecată, te rog să cobori pe Pământ să vezi ce se întâmplă cu acea fiinţă.

- Imediat, Stăpână Lună. Şi porni în viteză spre poieniţă.

Ajunsă lângă iepuraş, steluţa văzu că acesta avea pete roşii pe corp şi nu îşi putea ţine echilibrul. Broboane mari se prelingeau de pe fruntea lui.

- Te pot ajuta cu ceva? Ce ai păţit?

- Nu ştiu. Îmi este rău. Luminează-mi drumul până la veterinar.

- Sigur, iepuraş drăgălaş.

Cu chiu, cu vai, iepuraşul ajunse la scorbura bufniţei. Aceasta se sperie la început de lumina puternică ce îl însoţea pe iepuraş. Se retrase speriată în scorbură.

- Dragă bufniţă, sunt eu, iepurele, îngăimă acesta. Îmi este foarte rău.

- Dragă bufniţă, sunt o steluţă care i-a luminat calea. Mă depărtez acum...

Atunci, bufniţa ieşi degrabă şi se uită la iepure. Îl consultă rapid şi îi puse diagnosticul.

- Eşti otrăvit. Ce ai mâncat?

- Morcovi, varză şi salată. Nimic altceva, răspunse iepuraşul şi leşină.

Bufniţa începu să fâlfâie din aripi ca să-i facă aer. Deja era foarte îngrijorată.

Steluţa făcu semn Lunii şi ceru să fie vânt. Şi vântul călduţ începu să adie lin, atingând uşor mustăţile iepuraşului.

De ce a leşinat iepuraşul

Încet-încet, soarele preluă ştafeta de la lună. Poieniţa începu să revină la viaţă. Firele de iarbă se acoperiră cu rouă.

Fluturii şi insectele veniră să se răcorească, să-şi facă toaleta de dimineaţă. Păsările îşi încălziră glasurile, ciripind.

Deodată se auzi un ţipăt. Iepuroaica venise după iepure la veterinar şi se sperie când văzu că acesta era leşinat.

- Dar ce s-a întâmplat? Cum aşa? Ce a păţit?

- E otrăvit, dragă iepuroaică. Nu ştie ce a mâncat, îi spuse bufniţa.

Nu terminară de vorbit şi bufniţa văzu cum veneau la ea un întreg şir de animale, toate ţinându-se de abdomen, cu broboane de transpiraţie şi cu mersul tremurând.

- Nu se poate. Sunteţi otrăvite. Ce aţi făcut? Iepuraşul a leşinat, dar nu ştia să fi mâncat ceva periculos.

- Am sărutat ciuperca. Noi credem că asta ar fi.

- Da, asta este, spuse gânditoare bufniţa.

Le prescrise o licoare din frunze de brusture. Între timp îşi revenise din leşin şi iepurele. Ştergându-şi lacrimile, iepuroaica îl îmbrăţişă cu dragoste.

Tristeţea ciupercuţei

Animalele, auzind că frumoasa ciupercă este una otrăvitoare, s-au dus şi au aruncat cu pietre în ea, au bătut-o şi i-au spus:

- Niciodată nu vom mai sta în preajma ta. Eşti un organism rău. Vei rămâne aici, singură pentru totdeauna, cu toată frumuseţea ta.

Ciupercuţa încercă să le explice că nu avea de unde să ştie ce urma să se întâmple. Niciodată până atunci, nimeni nu se atinsese de ea şi nu se purtase aşa drăgăstos cu ea.

Ciupercuţa devenea pe zi ce trece mai tristă. Slăbea văzând cu ochii. Bulinele de pe frumoasa pălărie roşie se micşorau. Piciorul se usca. (Va urma)

Dragii mei, această poveste a fost scrisă pentru voi de doamna Claudia Lizica Groza, profesoară de biologie la Şcoala Nr. 114 "Principesa Margareta" din Bucureşti. Continuarea acestei poveşti o veţi afla în următorul număr al ziarului. Până atunci vă aştept din nou să scrieţi o continuare a poveştii. Cele mai frumoase şi interesante poveşti vor apărea într-un număr viitor al ziarului şi vor fi premiate. Vă aştept cu drag!