Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Fiica păstorului şi împăratul (II)
Ştiu că sunteţi nerăbdători să aflaţi cum se continuă povestea noastră cu fiica păstorului şi împăratul, aşa că... să nu mai zăbovim!
Zăvorât de tâlhari în acea încăpere izolată, împăratul ţesu un covor foarte frumos în doar cinci zile. Tâlharii îl vândură la târg pe bani mulţi. Trecură alte cinci zile şi împăratul ţesu alt covor, mai strălucitor şi mai frumos ca primul. - Duceţi acest covor la palatul împăratului! Acolo este un meşter renumit care va preţui scump acest covor. Şi tâlharii luară covorul cel nou şi-l duseră să-l vândă la palat. Însă ei nu băgaseră de seamă că, prin ţesătura aleasă de flori, lucrătorul nostru ţesuse într-un colţ al covorului chiar pecetea sa de împărat. Ajungând la palat, vizirii porunciră să fie chemat meşterul cel iscusit. Meşterul sosi şi preţui foarte mult covorul. Tâlharii primiră foarte mulţi bani şi, întorcându-se la ţesător, întăriră paza asupra lui, poruncindu-i să ţeasă zi şi noapte. Trebuie să spunem însă că meşterul, minunându-se de covor, descoperi desenul cunoscut şi înţelese că e vorba de un lucru făcut de mâinile împăratului. Iar când în model găsi şi semnul peceţii, el îi chemă pe viziri şi le zise îngrijorat: - După acest covor trebuie căutat împăratul nostru. Vizirii trimiseră slujitori care să-i găsească pe vânzătorii covorului şi să iscodească unde anume locuiesc. Oştenii împăratului înconjurară casa şi căutară peste tot. Ajungând la încăperea cea mai îndepărtată, ei văzură o uşă mică, zăvorâtă. Deschizând uşa, oştenii dădură de împăratul lor care ţesea la un covor. Împăratul, eliberat, porunci ca tâlharii să fie prinşi şi aruncaţi în temniţă, iar el se întoarse la palat şi îi chemă pe toţi curtenii, zicându-le: - Vă poruncesc să-i daţi meşterului care m-a învăţat meşteşugul ţesutului cele mai bogate daruri din care să trăiască bine până la sfârşitul zilelor lui. Iar acum mergeţi la fiica păstorului şi spuneţi-i că nu numai că este nespus de frumoasă, dar este şi foarte înţeleaptă. Ea a chibzuit drept - fiecare om trebuie să aibă o meserie care îi va folosi oricând în viaţă. Astfel fata păstorului l-a învăţat pe împărat să muncească.
