Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Testul lui Socrate
Dragii mei, mi-am adus aminte zilele acestea de o întâmplare citită cu ceva vreme în urmă, dar care mi-a rămas întipărită în minte. Şi aceasta, desigur, pentru că am avut ceva important de învăţat din ea şi tare mult m-aş bucura dacă povestirea de mai jos ar rodi şi în sufletele voastre. Este vorba despre o întâmplare din viaţa filosofului grec Socrate, foarte cunoscut şi lăudat pentru înţelepciunea lui.
Într-o zi, marele filosof Socrate se întâlni în calea sa cu un cunoscut. Acesta, văzându-l, îl opri şi îi zise: - Socrate, ştii ce tocmai am auzit despre unul dintre studenţii tăi? - Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să îmi spui acest lucru, aş vrea să treci printr-un mic test, numit "testul celor trei". - Trei? - Da, trei, continuă Socrate. Înainte să îmi spui despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să îmi spui. Primul test este "testul adevărului". Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să îmi spui este adevărat? - Nu, spuse cunoscutul, doar am auzit despre el. - Bine. Deci în realitate tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, "testul binelui". Ceea ce vrei să îmi spui despre studentul meu este ceva de bine? - Nu, dimpotrivă, spuse omul din faţa filosofului şi dădu din umeri, destul de stânjenit de situaţia în care intrase de unul singur. Socrate continuă: - Totuşi, mai poţi trece testul încă, pentru că mai este un pas, "testul folosinţei". Aşa că te întreb: ceea ce vrei să îmi spui despre studentul meu îmi este de folos? - Nu, nu chiar… - Ei bine, concluzionă Socrate, dacă ceea ce vrei să îmi spui poate că nici nu e adevărat, nu e nici ceva bun şi nici nu este de folos, atunci de ce să îmi mai spui? Vedeţi, dragii mei, cât de elegant a rezolvat Socrate situaţia? Oare de câte ori în zi nu ascultăm sau spunem ceva ce nu este nici adevărat, nici bine şi nici folositor? Trăim într-o vreme în care ajung la noi informaţii nenumărate, dintre cele mai variate şi pe cele mai diverse căi. Şi desigur, le transmitem şi noi mai departe, de multe ori netrecându-le prin nici unul dintre cele trei teste. Facem acest lucru cu voie sau fără voie. Dar îl facem şi el nu ne ajută, nu ne foloseşte şi cu siguranţă nu ne onorează. Chiar dacă în societatea în care trăim zvonul şi minciuna sunt foarte prezente şi încurajate, nu suntem lipsiţi de alternative, de excepţii, iar schimbările nu le putem pune decât fiecare dintre noi în practică. Ţine doar de noi în ce măsură vom face schimbarea cu propria persoană. Trăim în această avalanşă de informaţii care ne invadează şi uneori ne identificăm cu ceea ce ne este furnizat de mass-media, de cunoscuţi, necunoscuţi, prieteni. Aşa că vă îndemn să faceţi o selecţie mai atentă a ceea ce auziţi, citiţi şi chiar vedeţi şi să treceţi totul prin aceste trei teste: "testul adevărului", "testul binelui" şi "testul folosinţei".
