Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Viaţa Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat
Sfântul Apostol era din Betsaida, localitate din Galileea, pe malul lacului Ghenizaret. A fost frate cu Simon Petru şi, fiind săraci, au învăţat de la tatăl lor, Iona, meşteşugul pescuitului. A fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, înainte ca Domnul Iisus Hristos să-Şi înceapă propovăduirea. Înţelegând de la Sfântul Ioan Cine este Domnul Iisus, l-a lăsat pe fostul lui învăţător şi L-a urmat pe Domnul. De aceea i se mai spune „cel dintâi chemat“, fiindcă a fost primul dintre ucenicii Săi. El l-a dus şi pe Simon la Domnul şi Domnul l-a numit pe acesta Petru. Apoi, cei doi fraţi, după ce au stat o vreme cu Domnul, s-au întors la Sfântul Ioan, până la arestarea lui de către Irod.
Se crede că, împreună cu fratele său, Simon Petru, a fost de faţă la minunea făcută la nunta din Cana. Când Domnul i-a chemat să-L urmeze în timp ce pescuiau, au lăsat totul şi L-au urmat, până la răstignirea pe Cruce. După Pogorârea Sfântului Duh, a fost trimis să propovăduiască în Bitinia şi în Tracia, în Macedonia, pe ţărmurile Mării Negre şi prin părţile Istrului, ajungând şi pe meleagurile noastre. Şi pretutindeni întorcea oamenii la credinţă, vindecându-i şi ajutându-i să cunoască Adevărul. Apoi s-a întors în Peleponez, în Grecia, şi şi-a găsit sfârşitul, ca mucenicii, la Patras, lângă Corint. Se spune că s-a mâniat pe el mai-marele cetăţii, pentru că a vindecat-o pe soţia lui şi ea s-a creştinat. Se mai spune că a murit răstignit pe o cruce în formă de X, pentru că nu s-a simţit vrednic să fie răstignit asemenea Domnului său.
