Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Vieţile sfinţilor: Sfântul Cuvios Visarion
Chiar în această duminică, pe 6 iunie, îl prăznuim pe Sfântul Cuvios Visarion, un sfânt care a trăit în secolul al V-lea în Egipt.
Astăzi vă povestesc două minuni pe care le-a făcut Dumnezeu pentru rugăciunile acestui sfânt. Odată, umblând Sfântul Visarion împreună cu ucenicul său pe malul mării, acestuia i s-a făcut sete din pricina căldurii şi a oboselii şi a zis către sfânt: - Părinte, îmi este tare sete. Cuviosul, rugându-se şi însemnând marea cu semnul Sfintei Cruci, a zis: - În numele Domnului, ia apă şi bea. Ucenicul, luând apă din mare cu vasul ce îl avea, a văzut că apa este dulce la gust şi rece, ca şi cum ar fi curs dintr-un izvor. După ce a băut şi s-a răcorit, a luat şi în vasul său. Văzând aceasta, Cuviosul Visarion i-a zis: - Fiule, pentru ce ai umplut vasul cu apă? - Iartă-mă, părinte, am luat apă ca să nu însetăm iarăşi pe drum, a zis ucenicul. Atunci Sfântul i-a spus: - Dumnezeu, Cel Ce este în acest loc, este peste tot; şi precum aici, aşa şi în tot locul poate să dea apă dulce celui însetat. Altă dată, mergând Sfântul cu ucenicul său la un alt stareţ, soarele se apropia de apus şi drumul era încă lung. Atunci Cuviosul s-a rugat lui Dumnezeu aşa: - Rogu-mă Ţie, Doamne, porunceşte ca să stea soarele până ce voi merge la robul Tău. Şi aşa s-a întâmplat, iar soarele nu a apus până ce a sosit Sfântul Visarion la stareţ. Iată, dragii mei, puterea rugăciunii şi a încrederii în Dumnezeu şi mila Sa.
