„Dumnezeu este iubire”, cheia pontificatului lui Benedict al XVI-lea

Într-o ediţie extraordinară realizată în ultima zi a anului 2022, cotidianul „L’Osservatore Romano” anunţa că „sâmbătă, 31 decembrie, la ora 9:34, Domnul l-a chemat la Sine pe Papa emerit Benedict al XVI-lea”. În articolul de fond, Andrea Tornielli numeşte citatul scripturistic ioanin „Dumnezeu este iubire” (I Ioan cap. 4, vv. 8 şi 16) drept sintag­mă-cheie a celui de-al 265-lea Suveran Pontif, care şi-a intitulat prima enciclică „Deus caritas est”: „Din 1417, moartea unui (fost) Papă nu a mai însemnat sfârşitul unui pontificat. Moartea lui Benedict al XVI-lea, născut Joseph Ratzinger, a avut loc astăzi la Vatican, la aproape zece ani de la renunţarea pe care a anunţat-o în mod surprinzător la 11 februarie 2013, odată cu citirea unei scurte declaraţii în limba latină în faţa cardinalilor uimiţi”.

Aflată în Cetatea Vaticanului, jurnalista Anca Mărtinaş a tradus acest editorial istoric pentru secţiunea în limba română a site-ului Vatican News. „Născut în 1927, fiul unui jandarm, într-o familie simplă și foarte catolică din Bavaria, Joseph Ratzinger a fost o figură marcantă a Bisericii din secolul trecut. Hirotonit preot împreună cu fratele său Georg, în 1951, a devenit doctor în teologie doi ani mai târziu, iar în 1957 a fost autorizat să predea ca profesor de teologie dogmatică. A predat la Freising, Bonn, Münster, Tübingen și, în cele din urmă, la Regensburg. Odată cu el se stinge din viață ultimul dintre Suveranii Pontifi care s-au implicat în lucrările Conciliului al II-lea Vatican. Ca teolog foarte tânăr și deja apreciat, Ratzinger a urmărit îndeaproape adunarea ca expert al cardinalului Frings din Köln, care era apropiat de aripa reformistă. El s-a numărat printre cei care au criticat puternic schemele pregătitoare pregătite de Curia romană, care au fost ulterior eliminate prin decizia episcopilor. Pentru tânărul teolog Ratzinger, textele «ar trebui să dea răspunsuri la întrebările cele mai presante și ar trebui să facă acest lucru, pe cât posibil, nu judecând și condamnând, ci folosind limba maternă». Ratzinger elogiază viitoarea reformă liturgică și motivele inevitabilității sale providențiale. El spune că, pentru a redescoperi adevărata natură a Liturghiei, a fost necesar să «forțăm zidul latinității»”, se arată pe vaticannews.va.

„Bunătate, bucurie şi smerenie” sunt cuvintele prin care Andrea Monda caracterizează viaţa Papei emerit Benedict al XVI-lea în aceeaşi ediţie specială a „L’Osservatore Romano”. „La 19 aprilie 2005, Joseph Ratzinger, care împlinise 78 de ani cu trei zile mai devreme, a fost ales al 265-lea Papă cu numele de Benedict al XVI-lea. Cu toții ne amintim cuvintele puține, dar dense, cu care s-a prezentat din balconul Bazilicii «Sfântul Petru»: «Dragi frați și surori, după marele Papă Ioan Paul al II-lea, cardinalii au ales un lucrător simplu și umil în via Domnului». […] Numindu-l «mare» pe predecesorul său, pentru care lucrase cu o neobosită generozitate încă din 1981, când a fost numit prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, el și-a atribuit automat caracterul de «micime», adăugând apoi și simplitatea, smerenia, declarându-se în cele din urmă «instrument insuficient». O narațiune opusă celei dezvăluite de ani buni de mass-media care îl portretizase drept panzer-kardinalul, prefectul de fier, închis în complicațiile abstracte ale teologiei și, în final, arogant în postura impusă de jandarm al dreptei credinţe. Oricine a avut norocul să-l cunoască pe Joseph Ratzinger în persoană știe care dintre cele două versiuni este cea mai apropiată de adevăr”.