Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Principele regent Nicolae, reînhumat la Curtea de Argeş
Necropola noii Catedrale Arhiepiscopale din Curtea de Argeş a primit vineri, 29 martie 2024, un nou membru al familiei regale. Sicriul cu trupul principelui regent Nicolae al României (1903-1978) a fost depus alături de fratele său mai mare, regele Carol al II-lea. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ceremonialul liturgic a fost săvârşit de Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, a fost reprezentată la eveniment de Alteța Sa Regală Principele Radu.
În urma demersurilor Casei Majestății Sale, Guvernul României a aprobat, la începutul acestui an, aducerea în țară a rămășițelor pământești ale celui de-al patrulea copil (al doilea băiat) al regelui Ferdinand și al reginei Maria și ale soției sale, Ioana, a informat, la mijlocul săptămânii trecute, site-ul oficial al familiei regale. Joi după-amiază, aeronava care a adus cele două sicrie de la Lausanne, Elveţia, a aterizat la Bucureşti. În aceeaşi seară, acestea au fost transportate la Curtea de Argeş şi depuse, în cadrul unei ceremonii private, în paraclisul arhiepiscopal.
Vineri, începând cu ora 11:00, osemintele principelui regent Nicolae al României şi ale soţiei sale, Ioana, au fost mutate din paraclis în noua Catedrală Arhiepiscopală cu hramul „Sfânta Muceniţă Filofteia”. Onorurile militare au fost oferite de soldaţi din Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” şi din Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada”.
În catedrală, ceremonialul a fost săvârşit de IPS Părinte Arhiepiscop Calinic împreună cu arhim. Caliopie Ichim, stareţul Mănăstirii Argeşului, şi pr. Andrei Michai, consilier eparhial. Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de clerici şi elevi ai Seminarului Teologic „Sfântul Voievod Neagoe Basarab”.
La final, sicriele au fost coborâte în cripta din pridvorul ce serveşte drept necropolă regală, în dreapta mormântului regelui Carol al II-lea. „Este vorba de o întregire post-mortem a familiei regale, un lucru foarte bun, frumos şi binecuvântat de Dumnezeu. Din evocarea pe care o face regina Maria despre fiul ei aflăm că Nicolae era un umorist, un om extraordinar, care răspândea numai veselie şi voie bună. Şi mai ales o bucurie mare pentru regele Carol I. A fost o atmosferă de bucurie, am simţit că nu a venit un străin la Curtea de Argeş, ci un principe român cu adevărat acasă. O bucurie chiar şi pentru regina Maria şi regele Ferdinand în Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că în viaţă au avut bucurii foarte puţine, iar supărări şi amaruri foarte multe. Pe cei risipiţi în lume iată că îi aduce Dumnezeu aici în Grădina Maicii Domnului. Aşteptăm să se adauge şi alţi membri ai familiei regale în pământul părinţilor şi al strămoşilor lor, spre exemplu prinţul Mircea (1913-1916), care îşi aşteaptă rândul”, ne-a declarat Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic.
Conform biografiei publicate pe casamajestatiisale.ro, „Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României s-a născut la Castelul Pelișor din Sinaia, la 3 august 1903, fiu al Principelui Moștenitor Ferdinand și al Principesei Moștenitoare Maria. Principele Nicolae a fost botezat de către Împăratul Rusiei, Nicolae al II-lea. A depus jurământul ca Prim-Regent al României în ziua de 20 iulie 1927, la vârsta de 23 de ani. A fost Regent până la 8 iunie 1930. A murit la 9 iulie 1978, la Madrid și a fost înmormântat la Lausanne, în Elveţia. Principele Nicolae, alintat Nicky, a copilărit la Sinaia şi la Bucureşti şi a devenit ofiţer al Armatei Române. Mama sa îl descria astfel: Era cât se poate de nostim şi de neascultător, parcă ar fi avut argint viu în vine, nu putea să se astâmpere nici o clipă, era totdeauna şi mereu în mişcare. Cu toate că nu era nici cuminte, nici supus, avea un fel al lui prin care făcea pe toţi să-i împlinească voia. Oriunde se ducea Nicky, se ducea să poruncească şi să dea ordine, nu doar că era stăpânitor şi agresiv, dar pentru că era mucalit. Nostimada lui era plină de voie bună, irezistibilă şi îi făcea să râdă şi pe cei mai posaci. (...) Unchiul [Regele Carol I] îl iubea şi-l lua cu el în lungi plimbări. (...) Nicky ajunsese distracţia Regelui, care aproape nu mai putea fi o zi fără el şi avea un zâmbet de o bunăvoinţă special, pe care îl păstra numai pentru acest copil vioi ca o flacără, care îi furase de-a binelea inima. (...) De fapt lui Nicky nu i se putea nimeni împotrivi. Era un băieţel frumos, deşi avea nasul cam prea lung pentru un copil. Ochii erau de un albastru intens, cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasă”.
La 28 octombrie 1931 a încheiat o căsătorie morganatică cu Ioana Dumitrescu-Doletti. „Căsătoria nu a fost însă recunoscută de Regele Carol al II-lea, care a hotărât să-l trimită pe fratele său în două călătorii succesive, în Europa şi Statele Unite. Relaţiile dintre fraţi au devenit tot mai tensionate, Nicolae neacceptând să îi fie anulată căsătoria. La 9 aprilie 1937, Carol al II-lea l-a exclus din Familia Regală, i-a suprimat titlurile şi drepturile dinastice şi l-a autorizat să poarte numele de Nicolae Brana. Principele Nicolae a părăsit România, plecând în Spania, apoi în Elveţia. După instaurarea regimului comunist în România, a sprijinit organizaţiile exilului românesc, printre care Institutul Român de la Freiburg (şi biblioteca), revistele «Libertatea Românească» şi «Fapta», tipărite la Madrid, şi Editura Factum. A înfiinţat, la Paris, Centrul Român de Cercetări, iar în 1954, Uniunea Asociaţiilor Române din Germania. După moartea soţiei sale, în 1963, s-a căsătorit a doua oară, în 1967, cu Thereza Figueira de Mello, originară din Venezuela. Principele Nicolae s-a întâlnit în exil cu Regele Mihai și Regina Ana o singură dată, în Elveția. Spre sfârşitul vieţii, a început să-şi scrie memoriile, dar nu a apucat să finalizeze decât o mică parte din vastul plan pe care şi-l făcuse. A murit la Madrid, la 9 iulie 1978, în vârstă de şaptezeci şi patru de ani, și a fost înmormântat la Lausanne, alături de prima soție”, se mai arată pe casamajestatiisale.ro.