Revista presei

- Site-ul Știri pe surse îl citează pe Episcopul Visarion al Tulcii: „Pocăința e un lucru foarte greu. Pocăința e absolut necesară pentru dobândirea vieții celei noi”. Preasfințitul Părinte Visarion și-a început predica, după Sfânta Liturghie arhierească la Biserica „Sfântul Gheorghe” din localitatea Sâmbăta Nouă, astfel: „La casa Tatălui Ceresc atâția se împărtășesc din darurile cele bogate. Se cuvine să rostim și noi cuvintele fiului risipitor: «Sculându-mă, mă voi duce la Tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi»”. Aproximativ o sută de credincioși din localitate, dar și din satele apropiate au venit la biserică în Duminica Întoarcerii Fiului risipitor. Un sobor de preoți și diaconi au slujit alături de Episcopul Tulcii.

- Turnul Sfatului consemnează că Biserica Ortodoxă Română l-a omagiat pe Emanuil Gojdu, filantropul care și-a lăsat imensa avere românilor din Transilvania și Ungaria. În data de 3 februarie s-au împlinit 150 de ani de la moartea acestuia. Emanuil Gojdu, la fel ca prietenul său, Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna, face parte dintre aromânii plecați în secolul al 18-lea din locurile lor natale, dar care şi-au păstrat numele originar, limba şi naționalitatea. Emanuil Gojdu și-a înveșnicit numele prin fundația pe care a întemeiat-o în testamentul său din 4 noiembrie 1869, care prevedea modul de administrare a averii sale, până în anul 2050. ojdu a rămas în istorie ca unul dintre cei mai mari filantropi ai Europei Central-Orientale de la începutul secolului 20. Anul 2020 a fost declarat de Biserica Ortodoxă Română Anul comemorării filantropilor ortodocși români. Născut la Oradea în 9/21 februarie 1802, Emanuil Gojdu a strâns o avere considerabilă în cursul unei cariere avocățești care i-a adus notorietatea în societatea budapestană de la mijlocul secolului al 19-lea. Implicat în politică încă din perioada pașoptistă, în anul 1861 a devenit prefect al comitatului Caraș și apoi deputat de Tinca în Parlamentul maghiar. Acțiunile sale politice și corespondența sa ni-l descoperă drept un adept al liberalismului, al concordiei și egalei-îndreptățiri între toate etniile din Regatul Ungariei și mai ales între unguri și români, luptând, așa cum însuși afirma, „numai pentru dreptate și libertate”.