Revista presei

Agenţia de ştiri BASILICA: La Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca a fost vernisată vineri expoziţia de icoane „Chipul Maicii Domnului în icoane vechi și noi”. Expoziția reunește peste 40 de lucrări cu tematică mariologică, atât icoane vechi din secolele 18-19-20, realizate de pictori țărani, cât și icoane contemporane, pictate de copiii care au participat în tabăra anuală organizată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, dar și de artiști consacrați, anunţă organizatorii. Lucrările sunt expuse până la 20 septembrie 2020, de miercuri până duminică, între orele 10:00-18:00. Din colecţie fac parte şi icoane vechi din patrimoniul instituţiei muzeale. Muzeul Etnografic al Transilvaniei este primul de acest gen din România. A fost constituit în anul 1922 și a început să funcționeze, oficial, din 1 ianuarie 1923.

TVR, Universul Credinței din 16 august 2020, Răzvan Bucuroiu: „Un bărbat elegant, distins, cultivat, cu simț etic și instinct familial. Cu adevărat, aparținea elitei Țării Românești, ba chiar îi ridicase ștacheta desăvârșirii. Constantin Brâncoveanu este un model de reușită fără cusur pentru toți cei care susțin că... nu se poate. Nu se poate să fii creștin într-o lume ostilă, nu se poate să ai familie mare și unită fiind într-o mare funcție (cariera, ah, cariera!), nu se poate să fii bogat și filantrop deopotrivă, nu se poate să fii copleșit de grijile mărunte ale zilei și să girezi capodopere de artă care străbat veacurile, nu se poate să fii strivit de o putere ostilă, dar să speri zilnic în eliberare. În sfârșit, nu se poate să îți vezi băieții - lumina ochilor tăi, justificarea vieții tale pământești - decapitați de gâde sub ochii oripilați ai ambasadorilor din Constantinopole și tu să îi îndemni la curaj și credință până în ultima clipă, spunându-le cu glas puternic: «Fiii mei, am pierdut tot până acum, să nu ne pierdem și sufletele!» Scăparea însă mai putea fi realizată, negocierea cu Ahmed cel nebun s-ar fi purtat, dar ce folos? Ce folos ar fi fost pentru ei, dragii de ei, să continue să trăiască umiliți, săraci, deposedați de drepturi și în altă credință? Acest lucru se numește, simplu, demnitate și asta este lecția lor, a Brâncovenilor: având tot, au mai vrut și raiul, garantat. Și l-au obținut, direct, fulgerător. Cam cât s-a auzit șfichiul sabiei călăului, cam cât s-au rostogolit capetele în coșul cu paie însângerate. Atât a durat trecerea de la Altin-bey, prințul aurului - așa cum era poreclit voievodul -, la statutul de martir al lui Hristos, de prinț al aurului ceresc. Bogat și aici, bogat și dincolo!”