Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Revista presei
Adevărul publică un amplu documentar despre Corbii de Piatră, cea mai veche mănăstire rupestră din România, din secolul al XIV-lea, care are şi cel mai vechi ansamblu de pictură, dar se află într-o stare avansată de degradare. „Deşi Primăria Corbi a făcut demersuri susţinute, birocraţia din Prefectura Argeş a blocat începerea reabilitării. (...) Aflată în satul Jgheaburi, la 50 de kilometri de Piteşti (...), mănăstirea rupestră Corbii de Piatră este cunoscută peste tot ca «biserica din piatră». (...) Primăria Corbi a făcut mari eforturi să ajute Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului - în fapt proprietara mănăstirii - să intre de facto în posesia terenului. (...) «S-a făcut o acţiune în instanţă, iar săptămâna trecută s-a dat o hotărâre definitivă prin care s-a dat terenul mănăstirii (...), iar după ce se va face intabularea, se vor putea accesa şi fonduri europene», a declarat Virgil Baciu, primarul comunei Corbi.”
Același ziar prezintă un material de amploare despre „Asaltul comuniştilor asupra Bisericii Ortodoxe”. Schiturile şi mănăstirile din toată ţara au trăit o neagră perioadă în 1959, când în România comunistă a avut loc aşa-zisa reformă monahală. Faţă de aceasta, „secularizarea averilor mănăstireşti din timpul lui Al. I. Cuza a părut o joacă. Atunci s-au plătit - de bine, de rău - nişte despăgubiri în contul averii confiscate de la locaşurile de cult, în special cele închinate la Muntele Athos. În 1959, această dramă s-a numit «Decretul 410», un document legislativ de tristă amintire. Aplicarea acestui decret prin forţă şi ameninţări constituie o perioadă de doliu pentru monahismul românesc şi pentru Biserică”, scrie publicația.
Ziua de Vest anticipează Înălțarea Sfintei și de viață făcătoarei Cruci, străveche sărbătoare creștină, pe care o prăznuim în fiecare an la 14 septembrie. IPS Ioan, Mitropolitul Banatului, a explicat că sărbătoarea a fost cinstită prima oară la 14 septembrie 335, când lemnul Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos, descoperit de Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a fost înălțat în fața credincioșilor de către Patriarhul Macarie al Ierusalimului. Al doilea moment istoric a avut loc în secolul al VII-lea. Perșii au ocupat Ierusalimul, au distrus Biserica Învierii Domnului și au dus Sfânta Cruce în capitala lor, Ctesifon. Împăratul bizantin Heraclios i-a învins însă, a recuperat Sfânta Cruce și a readus-o la Ierusalim, în anul 629, unde a fost din nou înălțată și așezată în Biserica Sfântului Mormânt.