Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Revista presei Revista presei

Revista presei

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Revista presei
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 11 Feb 2021

Adevărul de Galați scrie despre descoperirile spectaculoase ale etnografului Iulian Bucur de la Muzeul de Istorie din Bacău, şi anume catapetesmele pictate de ţărani şi bisericile „umblătoare”. Aceste catapetesme sunt un lucru rar întâlnit în România, deoarece, pe lângă sfinţi, ţăranii şi-au pictat pe lemn şi propria viaţă. „Aceşti ţărani nu ştiu teologie şi încurcă uneori sărbătorile, în sensul că nu ştiu să le aşeze bine în calendar, dar sunt foarte sinceri şi pitoreşti în creaţiile lor. Sunt nişte pictori cumva naivi, dar cu mult curaj şi o intuiţie corectă în ceea ce priveşte culorile şi formele.” Catapetesmele pictate de ţărani sunt la fel de frumoase şi interesante precum cele pictate de zugravi, care veneau de la mănăstiri şi care erau foarte bine pregătiţi, explică etnograful, care studiază în prezent bisericile „umblătoare”, biserici din lemn, cele mai vechi datând de acum 300 de ani. Pe vremuri, ţăranii nu aveau voie să îşi construiască biserici din piatră, ci doar din lemn. Când plecau din zonă sau erau izgoniţi, luau şi bisericile din lemn cu ei, pe care le transportau în care cu boi.

Evenimentul zilei publică un interviu cu pr. prof. univ. dr. Ioan Stancu de la Biserica Zlătari din București. Vorbind despre perioada pe care o traversăm, acesta rememorează noaptea de Înviere de anul trecut, când biserica era goală, fără credincioși, și spune: „Niciodată de când sunt preot nu am trăit asemenea momente, nici măcar în vremea prohibiției comuniste, nici înaintașii mei nu au trăit așa ceva. De data aceasta, noi nu am mai putut transmite decât prin gând bucuria Învierii. Am pierdut aceste ancestrale momente de comuniune cu credincioșii, de îmbrățișare. (...) Am umblat în această perioadă la caseta smereniei și am realizat că suntem mici, foarte mici”.

Știri pe surse menționează că Mircea cel Bătrân a fost pomenit duminică la Mănăstirea Cozia, locul unde îşi doarme somnul de veci. Liturghia şi slujba Parastasului au fost oficiate de Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la 603 ani de la moartea domnitorului. „Mircea cel Bătrân a rămas profund atașat de Biserica Ortodoxă, fiind fiu duhovnicesc al Sfântului Nicodim de la Tismana”, a spus ierarhul. Înaltpreasfinţia Sa a reamintit că aşezământul monahal de la Cozia este una dintre ctitoriile domnitorului, prin care acesta a „arătat întregii Europe potenţialul cultural al artei religioase din Țările Române”.