Revista presei

Știri pe surse îl citează pe Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhi­e­piscopiei Sucevei și Rădăuților, care a spus în predica duminicală de la Catedrala din Suceava că „suntem aduși înaintea Domnului, venim la întâlnirea cu Dumnezeu nu singuri, ci aduși de un necaz, de o boală. Ce minunat ar fi să nu fie așa! Ce minunat ar fi să nu fie nevoie de o boală, de o epidemie, de un necaz, de un eșec pentru a mă întâlni cu Dumnezeu”. Ierarhul a rostit aceste cuvinte în contextul Evangheliei vindecării paraliti­cului din Capernaum, accentuând faptul că nu mergem întotdeauna în mod voit înspre Dumnezeu, ci ajungem la El, de cele mai multe ori, forţaţi de împrejurări. „Avem libertate, nimeni nu poate îngrădi într-atât încât să ne lege de mâini și de picioare și să nu putem intra în biserică sau să nu putem posti sau să nu putem să ne rugăm”, a mai spus ierarhul, care a subliniat că unele piedici vin şi din socie­ta­tea actuală, care „nu ne susține în apropierea noastră de Dumne­zeu”. De aceea, i-a îndemnat pe cei prezenți să se apropie de Dumnezeu, în ciuda tuturor obstaco­le­lor care le ies în cale și să Îi mulțu­meas­că pentru toată dragostea și bunătatea Sa, pentru grija părin­tească și pentru iertarea păcatelor.

Tot Știri pe surse semnalează că cea mai mare expoziţie de icoane pe sticlă din Transilvania, de la Muzeul „Pr. Zosim Oancea” din Sibiel, a primit duminică vizita Înalt­preasfinţitului Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropo­litul Ardealului. În colecţia muzeului se află peste 600 de icoane pe sticlă din zonele geografice Nicula, Valea Mureşului, Făgăraş, Braşov și Mărginimea Sibiului. Ierarhul a făcut această vizită întrucât a slu­jit în biserica aflată în proximi­tatea instituţiei muzeale. În omilia de la Liturghie, Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre importanţa fap­telor bune pentru mântuire: „Nu este suficient numai să postim cu postul de bucate, punând propriul trup la osteneală, ci trebuie mai ales să împărtăşim și să înmulțim dragostea dumnezeiască pe care am primit-o de sus, ca dar, şi care este în sufletul nostru și fără de care nu putem trăi. Trebuie s-o în­mul­ţim prin lucrările pe care noi le săvârşim în viață, ajutând pe cel în suferință, prin aducerea lui la Hristos, Doctorul și Tămăduito­rul deplin”.