Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Revista presei
Obiectiv Vocea Brăilei relatează că un preot a ridicat o casă pentru o familie cu 4 copii, ajutat de voluntari și de sătenii milostivi. „Cei șase membri ai familiei locuiau toți într-o singură cameră dărăpănată și se zbăteau de mai mulți ani în sărăcie. În mai puțin de patru luni, preotul (…) a reușit să ridice o casă modulară cu două dormitoare și să o racordeze la utilități.” Pr. Cristian Calu, din satul Mărtăcești, a reușit să-i mobilizeze pe săteni și să construiască, în mai puțin de patru luni, o casă modulară de peste 30.000 de lei. A fost darul de Paști al preotului de la Mărtăcești și al Arhiepiscopului Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, care l-a sprijinit în acest demers. Nu este singura casă construită de un preot brăilean pentru o familie necăjită. Şi părintele Vlad Dumitrache, de la Țibănești, a sărit în ajutorul unei familii a cărei casă a ars anul trecut. Cu sprijinul sătenilor, a ridicat o casă de 100 mp, sfințită de Arhiepiscopul Dunării de Jos.
Unirea consemnează că părintele Ioan Lazăr, iubit slujitor și truditor harnic al Domnului, a trecut la cele veșnice. Preot al Parohiei Alba Iulia-Maieri II timp de mai bine de treizeci de ani, el a trecut la cele veșnice în cursul zilei de luni, 10 mai 2021. Părintele Ioan Lazăr s-a născut la 6 ianuarie 1961 în localitatea Cehu Silvaniei (jud. Sălaj), din părinții Aurel și Maria. În anul 1981 a absolvit Liceul Industrial din Târgu-Lăpuș, iar în 1988 a finalizat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu. În această perioadă a fost călăuzit în cele ale lecturii teologice, și nu numai, de monahul de la Mănăstirea Rohia, Nicolae Steinhardt, căruia i-a purtat o aleasă prețuire pe tot parcursul vieții.
Ziua de Constanța îl pomenește pe părintele Elefterie, ctitorul Mănăstirii Dervent: „Părintele Elefterie a fost renumit pentru faptul că le oferea credincioșilor atât vindecare spirituală, cât și trupească, prin diverse tratamente naturiste, combinate cu rugăciune stăruitoare. (...) În anul 1959, părintele a trebuit să părăsească mănăstirea, după ce autoritățile comuniste au închis-o, alături de alte câteva sute de mănăstiri din toată țara, și au dat afară din ele mii de călugări și călugărițe. În memoria sa, la Mănăstirea Dervent a fost sfințit anul acesta un bust, lângă biserica pe care a construit-o. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, cel căruia părintele Elefterie i-a fost duhovnic mai mulți ani în perioada comunistă”.