Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Revista presei
News.ro semnalează că Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a adresat un mesaj pelerinilor care ajung la Iaşi pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva: „Se împlinesc anul acesta 380 de ani de la aducerea, la Iaşi, a binecuvântatelor moaşte ale Sfintei Parascheva. Cuvioasa noastră dragă şi sfântă ne-a ocrotit în suferinţă, ne-a mângâiat în durere, ne-a dăruit nenumărate bucurii adânci. Anul acesta, pelerinii vin la Iaşi şi pentru a-i mărturisi Sfintei Parascheva îngrijorarea lor cu privire la sănătatea proprie şi a celor dragi şi, pe căi neînţelese uneori de mintea noastră, Cuvioasa oferă răspuns, dăruieşte încredere şi binecuvântează. Rugăciunea noastră către Sfânta Parascheva cuprinde şi suferinţa celor bolnavi din întreaga lume, precum şi strădania ostenitorilor din spitale”. Pelerinajul se va încheia pe 15 octombrie, când racla cu sfintele moaşte va fi reintrodusă în Catedrala Mitropolitană.
Libertatea publică un articol amplu despre Sfânta Parascheva: „Prima biografie a fost tradusă în limba română în timpul secolului al XVI-lea, fiind cunoscută sub numele de Codex Sturzanus, în cadrul căreia Cuvioasa apare sub numele de Sfânta Petka, după cum era numită în rândul sârbilor şi al bulgarilor, dar şi ca Sfânta Vineri, apelativ foarte folosit de poporul român. Parascheva a trăit în secolul al XI-lea, fiind născută la Epivat, azi Selimpaşa, în Turcia, într-o familie de oameni înstăriţi. Mergând regulat la biserică, copila Parascheva avea să fie tot mai impresionată de predicile preoţilor şi mai ales de textul Evangheliei. Mărturiile târzii despre viaţa sfintei au consemnat faptul că, pe când avea în jur de 10 ani, Parascheva a auzit citindu-se în biserică din Evanghelia după Marcu, iar versetul «Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie» a impresionat-o într-atât de mult, încât a împărţit săracilor toate hainele pe care le purta. (...) După ce i-au murit părinţii, toată partea de avere care i se cuvenea a dăruit-o nevoiaşilor, alegând calea monahismului şi retragerea din lume. Sfârşitul vieţii pământeşti al Sfintei Cuvioase Parascheva a fost în locurile natale, pe când avea în jur de 25 de ani, întorcându-se în localitatea de baştină (...), unde se spune că a revenit la îndemnul unui înger care i-a apărut în vis”.