Revista presei

Adevărul de Pitești semnalează că un preot figurează printre cei mai buni portretişti din România. Regele Mihai, prinţul Şerban Dimitrie Sturdza şi actorul Constantin Cotimanis se numără printre cei imortalizaţi de părintele Cristian Dragomirescu, care slujeşte la o biserică din Ştefăneşti-Argeş. Recent, a avut vernisajul unei expoziţii cu 38 de lucrări, la Galeria „Art Co­ffee Cowork” din Piteşti. „Prieten bun cu prinţul Şerban Dimitrie Sturdza şi cu Harry Tavitian, Cristian Dragomirescu a realizat printre altele şi un portret în mărime naturală al regelui Mihai I, portret pe care i l-a prezentat personal fostului monarh, în 1996. «Legat de pasiunea pentru portret, pot spune că e la fel de veche precum bucuria firească a unui copil în faţa unei jucării, întrucât primul portret al meu l-am desenat la vârsta de patru ani şi era un profil al mamei, în creion, surprins în timp ce făcea o prăjitură, mama mi-a povestit asta», îşi aminteşte preotul Cris­tian Dragomirescu. Părinţii au remarcat înclinaţia sa către de­sen şi l-au înscris la Liceul de Artă «Dinu Lipatti». Iar Cristian Dragomirescu s-a remarcat rapid prin talentul său special pentru portretistică. Profesorii săi, printre care s-a numărat apreciatul pictor Şerban Popescu, i-au remarcat capacitatea de a realiza portrete cu o uşurinţă uimitoare. Totuşi, după absolvirea liceului, drumul lui Cristian Dragomirescu a fost altul, alegând să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie de la Universitatea din Piteşti”.

În Evenimentul zilei, Florian Bichir semnează editorialul intitulat „Biserica sub asediu!”, în care constată: „În Belgia, construcţia şi repararea lăcaşurilor de cult este finanţată de stat (în plus salarizarea clerului se face integral de către stat). În Germania, autorităţile locale pot acoperi cheltuieli de construcţie a bisericilor şi contribuie la restaurarea bisericilor monumente istorice. În Danemarca, statul sprijină financiar repararea bisericilor monumente istorice, întreţinerea monumentelor şi a mormintelor. (...) Asta ca să dau doar câteva exemple. Soluţiile adoptate de statele europene sunt diverse: finanțarea cultelor se face fie pe baza unui impozit bisericesc, administrat de obicei de stat și reţinut obligatoriu din impozitul pe venit (Germania, Italia, Spania), fie direct de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (Belgia, Cehia, Slovacia, Grecia, România). (...) De câteva zile mai mulți jur­na­liști sapă în curtea Bisericii (...). Puteau afla cele de mai sus în câteva minute”.