Revista presei

Ziare.com, Libertatea, Adevărul, Știri diaspora și G4Media relatează despre incendiul puternic care a ars aproape în întregime o biserică românească de lângă Roma, pe Via Palermo, în Pavona, Albano. Incendiul s-a declanşat în interiorul clădirii, iar pompierii suspectează că ar fi fost cauzat de un scurt­circuit. În biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul” au fost descoperite mai multe butelii, dar şi un frigider. Scurtcircuitul ar fi fost provocat de frigider, notează Il Mesaggero.

Știri pe surse consemnează că, pentru a demonta acuzațiile aduse Catedralei Naționale, constructorii au decis să publice toate datele referitoare la proiectele realizate de ei. Astfel, SC Valcon Roofs SRL, firma care a lucrat la acoperișul lăcașului de cult, a precizat că, în vreme ce articolul susține că „Pentru jgheaburi, turle și alte părți din acoperiș s-au livrat 30.000 mp de tablă din cupru aurit”, realitatea este că s-au contractat doar 19.912,92 mp și, ceea ce este mai important, „aliajul din cupru folosit la această lucrare nu conține aur și nu are nici acoperire din aur, iar denumirea de TECU-GOLD este una generică și folosită datorită aspectului auriu”. În comunicat este prezentată compoziția chimică a aliajului, conform fișei tehnice a producătorului, alături de alte informații.

Tot Știri pe surse amintește un articol din 1924 al lui Ioan Slavici, publicat în revista „Arhitectura”, în care făcea un istoric al inițiativelor de construcție a unei catedrale reprezentative pentru București, capitala care, în vremea Războiului de Independență, număra aproximativ o sută de biserici, dovezi ale evlaviei locuitorilor: „Se zice că nimeni nu poate să scrie istoria faptelor nepetrecute. Se poate însă scrie istoria faptelor plăsmuite, deși ele n-au fost încă săvârșite. Înșirare de asemenea fapte e istoria catedralei Bucureștilor, pe care până acum Românimea nu s-a învrednicit însă s-o ridice întru mărirea lui Dumnezeu. (...) Comitetul s-a înființat, mișcarea s-a pornit și banii au început să se adune; deodată însă zelul s-a potolit și totul a rămas baltă. Se zicea că zidirea unei catedrale mărețe e lucru prea mare pentru ca să poată fi scos la capăt prin subscrieri de bună voie și guvernul a făgăduit că va purta el de grijă ca să fie zidită în adevăr o măreață catedrală, cum li se cuvine Bucureștilor tăiați de Calea Victoriei”.