Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Filantropie Un dar ales, la ceas de sărbătoare

Un dar ales, la ceas de sărbătoare

Galerie foto (5) Galerie foto (5) Filantropie
Un articol de: Protos. Drd. Joachim Bejenariu - 27 Ian, 2021

În ziua de 30 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea celor între sfinţi, mari dascăli ai lumii şi ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Din anul 1936, conform unei hotărâri luate în cadrul Congresului Facultăților de Teologie de la Atena, cei Trei Sfinţi Ierarhi au fost aleşi ca ocrotitori spirituali ai tuturor şcolilor teologice din spaţiul ortodox. Sfinții Trei Ierarhi sunt cinstiţi, deci, cu mare evlavie în şcolile teologice, deoarece sunt modele de urmat mai ales pentru cei care doresc să slujească Sfintelor Altare, prin viaţa lor aleasă, prin erudiţia ştiinţifică, dar mai ales prin faptele lor de ajutorare a semenilor.

Când vorbește despre Sfinții Trei Ierarhi, Biserica spune despre ei că Sfântul Vasile cel Mare este mâna care lucrează, Sfântul Grigorie Teologul este mintea care gândește, iar Sfântul Ioan Gură de Aur este gura care vorbește. Prin aceste trei caracterizări vedem că Biserica nu îi separă, întrucât Sfinţii Trei Ierarhi formează o unitate ce îi recomandă împreună, ca trei lucrări exemplare pentru viața Bisericii.

La ceas de sărbătoare, în lumina prăznuirii celor trei mari dascăli ai lumii și ierarhi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel - Preafericirea Sa, de altfel, un filantrop deosebit, sensibil şi atent de fiecare dată la nevoile semenilor - a oferit Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, în semn de prețuire și binecuvântare, un set de veșminte liturgice necesare slujbelor în sobor, cum este și cea săvârșită anual la 30 ianuarie, când facultatea noastră își sărbătorește, în mod solemn, hramul. Darul Preafericirii Sale a venit în urma unei nevoi, această prestigioasă instituție atât de importantă pentru Biserică şi pentru societatea românească neavând un set de veșminte unitare, potrivite din punct de vedere cultic pentru prăznuirea sfinților, precum Sfânta Muceniță Ecaterina, hramul istoric al paraclisului facultății, și nedeținând nici fonduri necesare pentru confecționarea unora.

Setul oferit în dar Bisericii „Sfânta Ecaterina”, paraclis universitar, a fost confecționat la Atelierul de broderie Altarul al Serviciului colportaj București, din țesătură de mătase de calitate superioară, cu fir metalic, în culorile alb, auriu și roșu, cu model Cruce patriarhală, și este alcătuit din treisprezece veșminte preoțești, două diaconești, un set acoperăminte sfinte vase (potir mare pentru slujba în sobor), un set acoperăminte sfinte vase (potir mic pentru slujba cu un singur preot), un set paterițe și două discuri pentru acoperit sfinte vase.

În însăși explicația Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, această cruce specială - Crucea Patriarhală, înscrisă în stema Patriarhiei - este formată dintr-o cruce greacă, având cele patru braţe egale, de culoare aurie. La jumătatea celor patru braţe ale primei cruci se formează încă o cruce, în total patru cruci cu braţe egale, de mărime mijlocie. La capetele exterioare ale celor patru cruci mijlocii se formează alte 12 cruci mai mici, cu braţe egale, numărul total al crucilor mari, mijlocii şi mici fiind 17, iar ­împreună cu crucea însăşi formează 18 cruci; simbolic, cifra 1 reprezintă unitatea, iar cifra 8, infinitatea; simbol al dinamicii vieţii bisericeşti în mărturisirea iubirii infinite a Preasfintei Treimi.

Importanța veșmintelor și semnificația culorilor

La început, în Biserică, veşmintele aveau de regulă culoarea albă, simbolizând puritatea spirituală care trebuie să-i caracterizeze pe sacerdoţi şi, totodată, marea cinste de care se învredniciseră prin hirotonie, îmbrăcarea cu slava dumnezeiască. Celelalte culori au început să fie utilizate din secolul al VI-lea, predominante fiind nuanţele de roşu - care simbolizează sângele vărsat de Mântuitorul Hristos şi de sfinţii Săi pentru viaţa Bisericii.

Îmbrăcarea preoţilor în veşminte trimite la realitatea Împărăţiei veşnice a lui Hristos şi completează cadrul ceremonial, fastul şi strălucirea cultului. Sfintele veşminte îmbrăcate de diaconi, preoţi şi arhierei sporesc duhul ­evlaviei în cadrul sfintelor slujbe şi ajută la crearea cadrului liturgic-festiv pentru desfăşurarea diferitelor rânduieli bisericeşti. Ele au un rost liturgic şi practic, fiind un acoperământ, o platoşă a slujitorilor în faţa focului dumnezeirii. Fiecare veşmânt are un rost ­anume, explicat cel mai bine de textul rugăciunii, la îmbrăcarea fiecărui veşmânt.

Veșmintele liturgice îmbrăcate de slujitorii Sfintelor Altare se deosebesc prin forma lor impunătoare şi ornamentată, croială şi culoare, dar mai ales prin faptul că înainte de a fi folosite în cult sunt sfinţite în cadrul unei slujbe speciale. Slujba sfințirii veșmintelor care vor fi îmbrăcate de părinții profesori, cadre didactice ale facultăţii de teologie bucureștene, va fi săvârșită în ziua sărbătoririi Sfinților Trei Ierarhi, de către delegatul Patriarhului României.

Să ne bucurăm, așadar, cu toții, de ziua Sfinţilor Trei Ierarhi, care este o sărbătoare a comuniunii şi a frăţietăţii. Prin instituirea acestei sărbători, credincioşii din Constantinopol şi-au regăsit pacea şi frăţietatea, împreună-prăznuirea celor trei ierarhi devenind o icoană a comuniunii şi frăţietăţii care există între sfinţi şi care trebuie să se reflecte între slujitorii Bisericii, între credincioşi şi între păstori şi credincioşi. Frăţietatea aceasta este o icoană şi un model şi pentru tinerii care se pregătesc la această facultate, ei fiind chemați să ţină mereu aprinsă flacăra credinţei şi flacăra ştiinţei teologice.