Bucuraţi-vă! Nu vă temeţi!

Omenirea îşi interpretează partitura existenţei tot mai disonant. Epatează în ideologii, se laudă cu „revoluţii” socio-culturale şi se împopoţonează cu înalta tehnologie, dar rămâne slabă în voinţa de a frâna războaie, aplana conflicte sau evita decizii cu repercusiuni poate devastatoare pentru societăţi, natură, tot ceea ce a primit spre stăpânire de la Dumnezeu. Nimic diferit, în fond, de vremurile trecute, consemnate de istorie în expresia ultimă a grosolăniei născute din autosuficienţă: bătălii, conflagraţii, negocieri teritoriale sau de influenţă, stăpânitori hulpavi de toate cele pământeşti... Caragiale ar sintetiza, probabil, cu titlul uneia din operele sale - istoria se repetă.

Mai înainte de a se schimba orânduirile, este necesar să se schimbe oamenii. Dar mai presus de orânduirile acestei lumi este Împărăţia lui Dumnezeu, pentru dobândirea căreia este necesară de fapt schimbarea noastră. Transformarea individuală începe odată cu conştientizarea faptului că nu suntem meniţi timpului, ci veşniciei. Timpul este răgaz pentru a ne schimba, şi nu pentru a-l marca disperat cu izbânzi trecătoare. „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor”, ne îndeamnă Sfântul Proroc Ioan Botezătorul (Matei 3, 2) spre metamorfozare neîntârziată, în profunzime, a vieţii. Este un îndemn profetic şi personal pentru ca fiecare în parte, fără ­deosebire, să devenim ucenici ai lui Iisus Hristos, având ca unic ţel în lumea aceasta mântuirea.

Omul este slab, dar celui în care arde dorinţa de a vedea Dumnezeu îi descoperă că Împărăţia Sa este aproape, chiar în inima lui. Mărturie stau femeile mironosiţe. Făpturi aparent neputincioase, considerate fricoase prin firea lor de femei, ele s-au arătat mai curajoase decât Apostolii Domnului, mai tari în voinţa de a-I urma Celui Răstignit şi Înviat, în orice context şi chiar cu preţul vieţii. Pentru dârzenia de care au dat dovadă, Mântuitorul Iisus Hristos li se arată mai întâi lor, întâmpinându-le rostind: „Bucurați-vă! Nu vă temeți. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea” (Matei 28, 9-10). În acest fel, purtătoarele de mir s-au făcut cele dintâi martore şi mărturisitoare ale Învierii Domnului, de aceea Sfântul Ioan Gură de Aur le numeşte „apostoli către Apostoli”. Ele sunt modele de virtute creştină nu doar pentru femei, ci pentru toţi cei care au voinţa şi curajul, cu atât mai mult în vremuri aspre, de a deveni purtători de lumină, de pace, bucurie şi dragoste, asemenea lor.

Bucurați-vă şi nu vă temeți - sunt cuvinte de încurajare pentru toată omenirea, de la Învierea Mântuitorului, în timpurile de acum şi care vor veni. De încurajare în ­căutarea asiduă a Împărăţiei lui Dumnezeu chiar dacă prezentul face tot mai mult loc istoriei să se repete în grozăviile ei, chiar dacă lumea este lipsită de consonanţă şi pare că nu-şi mai găseşte armonia în sunetele existenţei. Poate că doar aşa nu vom întârzia să ne asemănăm ­mironosiţelor şi să ne facem vrednici şi noi de aceeaşi întâmpinare: Bucuraţi-vă! Nu vă temeţi!