Buna Vestire în omiletica Mitropolitului Bartolomeu Anania

Nu puține au fost cuvântările Mitropolitului Bartolomeu Anania la praznicele Maicii Domnului. An de an, a rostit cuvânt de învățătură la praznicele Bunei Vestiri, Adormirii și Nașterii Maicii Domnului, la Intrarea în biserică și Sfântul Acoperământ; la mănăstirile Nicula, Piatra Fântânele, Florești și Ciucea. Din fiecare cuvântare, credincioșii își hrăneau sufletul, prin harul și puterea credinței, își luminau inima și mintea, cu lumina tainică a înțelegerii, își sporeau dragostea și nădejdea, ducând bogăția duhovniciei acasă, spre a trăi în viața lor de zi cu zi...

Mitropolitul Bartolomeu avea o evlavie aparte pentru Sfântul Evanghelist Luca, medicul, istoricul și pictorul. Aceasta pentru erudiția sa, dar mai ales pentru relatările sale unice, despre momentele-cheie din viața Maicii Domnului. Ca medic, spunea Mitropolitul Bartolomeu, Sfântul Luca a îngrijit-o pe Maica Domnului, aflând de la ea informații despre momentul întrupării, despre nașterea, copilăria și adolescența lui Iisus, pe care le-a scris mai târziu în Sfânta sa Evanghelie. Tot el a pictat primele icoane ale Maicii Domnului. Ele o prezintă pe Preacurata Fecioară cu Pruncul Iisus în brațe. Ea le-a binecuvântat, iar ele au rămas odoare de preț, pentru Biserica creștină. Sfântul Evanghelist Luca relatează momentul Bunei Vestiri; vizita Preasfintei Fecioare Maria la Sfânta Elisabeta, mama Înaintemergătorului și verișoara sa; ducerea lui Iisus la templu, la împlinirea a 40 de zile și la vârsta de 12 ani, când după ce L-au pierdut trei zile, părinții L-au găsit în Templu.

Episodul întâlnirii dintre Preasfânta Fecioară Maria și Sfânta Elisabeta, Mitropolitul Bartolomeu îl evoca adesea cu multă duioșie, folosind un text mai puțin cunoscut, al scriitorului Ion Marin Sadoveanu, care le descrie pe cele două sfinte femei plimbându-se noaptea la lumina lunii, vorbind în psalmi și-n imnuri duhovnicești. La un moment dat au observat că nu mai au umbră... Aceasta era anulată de lumina pe care o purtau în pântecele lor, care strălucea radiind din cei doi fii ai lor. Mântuitorul Iisus Hristos și Sfântul Ioan Botezătorul radiau din ființa lor lumină, astfel încât cele două mame erau și ele pline de lumină. Expresia fără umbră nu este cu totul nouă, căci și Sfinții Părinți numesc, în unele texte, pe Maica Domnului: floarea fără umbră.

Mitropolitul Bartolomeu cinstea cu adâncă credință taina Bunei Vestiri. O considera crucială în istoria umanității. Pentru mântuirea omului și restaurarea întregii creații, Dumnezeu avea nevoie de voința liberă și conlucrarea omului. Așadar, întruparea Fiului lui Dumnezeu, în propria Sa creație, avea nevoie de consimțământul liber al Preacuratei Fecioare Maria.

Buna Vestire este singurul moment din viața Maicii Domnului căruia Mitropolitul Bartolomeu i-a dedicat un studiu teologic. Intitulat simplu, Fie, el este într-un fel unic în literatura teologică românească. A fost tipărit, întâia oară, în revista teologică „Ortodoxia” a Patriarhiei Române, nr. 3 din anul 1980, număr închinat studiilor teologice marianice. În el semnau nume de referință ale teologiei românești: părinții Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Ene Braniște, Ilie Moldovan. Studiul este de o mare frumusețe teologică și literară. „În fața icoanei Maicii Domnului - zice Mitropolitul Bartolomeu -, de-a lungul secolelor și mileniilor, s-au grămădit munți de suspine și pâraie de lacrimi. Atunci când ne simțim părăsiți chiar de Dumnezeu, când avem acel sentiment așa de vinovat, dar uneori așa de omenesc, o chemăm în ajutor pe Maica Domnului, pentru că ne-o simțim aproape. Pentru că ea face parte din neamul omenesc și pe ea a ales-o Dumnezeu ca să Se întrupeze, să devină Om ca noi, luând asupră-Și păcatele noastre. Și o rugăm pentru că ea este prin excelență rugătoarea noastră, rugătoarea noastră de taină. Ea se roagă pentru noi de-a lungul secolelor și se va ruga și la sfârșitul acestei lumi.”