Când omenirea e șah-mat, Regele are mutarea salvatoare

Niciodată francezii nu i-au iubit pe americani. Nici în trecut, și nici astăzi. Francezii le reproșează americanilor că nu au cultură, nu au istorie și că, în general, nu sunt în măsură să dea altor state lecții de democrație, în condițiile în care segregarea rasială care făcea ravagii acum nici o sută de ani în urmă în SUA nu a fost nici în zilele noastre pe deplin rezolvată. Vezi Black lives matter.

În plus, exportul de democrație făcut de SUA în Orient (Irak, Siria), dar și în Europa (Serbia) a fost extrem de sângeros.

Dacă cineva ar încerca să-i contrazică pe francezi, ei ar întreba: Unde erau americanii când a fost întronizat ca rege al francilor Clovis? Ce monumente de artă medievală are America, precum catedralele din Reims, Amiens, Avignon? Dați trei nume de filosofi americani pe măsura lui Descartes, Voltaire și Blaise Pascal. E greu să le dai riposta francezilor. Dar chiar dacă lucrurile stau așa, americanii nu îi urăsc pe francezi, ci îi admiră.

Și dacă vei întreba pe orice american care are o brumă de cultură generală ce mare dorință și-ar împlini în viață ți-ar răspunde: singurul vis este acela de a vizita Europa și, în special, Parisul.

Pentru că la Paris sunt Louvre-ul, Notre-Dame, Sacré Coeur, Le Dôme des Invalides, Tour Eiffel. Și lista poate continua... Acest articol este legat de vizita făcută în Franța de un grup de americani în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Din acest grup făcea parte și un mare campion la șah, Paul Charles Morphy.

Vizitând Louvre-ul, între multele tablouri, grupul a fost fascinat de cele ale lui Leonardo da Vinci, Rafael, Van Gogh.

Însă șahistului nostru i-a furat ochii o pictură a unui artist nu la fel de celebru, deși pânza era foarte valoroasă.

Lucrarea se numește „Șah-mat”. Și e opera lui Moritz Retzsch, un pictor german, originar din Dresda, care a trăit între 1779 și 1857. Fascinat de Faust, opera lui Goethe, pictorul german prezintă trei personaje: omul, diavolul și îngerul bun. Partida se desfășoară între om și diavol. Îngerul bun asistă, privind cu compătimire spre om. Diavolul joacă având piesele negre, omul, cu piesele albe. Pe marginea tablei de șah, în apropiere de satan sunt o mulțime de piese câștigate de cel rău, care este plin de satisfacție.

Omul e descumpănit. Gânditor, cu mâna la frunte, caută o scăpare, dar se pare că încercuirea meșteșugită de satan e destul de solidă.

Charles Morphy a privit cu atenție tabloul, l-a analizat, s-a uitat mult timp la el și grupul a plecat lăsându-l în urmă.

Însă ghidul, vigilent, a văzut că americanul rămăsese vrăjit de tabloul cu pricina, așa că s-a întors ca să-l reintroducă în grup. Atunci americanul i-a zis: Ar trebui fie să interveniți asupra tabloului și să pictați cum trebuie piesele de șah, fie să schimbați titlul pânzei.

„De ce?”, a spus mirat ghidul. „Pentru că regele jucătorului care are piesele albe nu e în poziția mat. Ci mai are de făcut o mutare, o singură mutare. Și această mutare îi poate aduce victoria.”

Francezii s-au conformat și au numit pânza „Jucători de șah”. Și, poate nu întâmplător, tabloul a mai fost numit „Jocul vieții”. El exprimă o luptă din sfera spiritului, nu doar un simplu joc de șah. Retzsch a subliniat în culori situația omenirii în momentele ei de criză, de colaps, atunci când doar Regele, doar Iisus Hristos, Cel Care este în fond principalul vizat de satan și slujitorii lui, are puterea de a face, atunci când totul pare pierdut, o mutare. Mutarea salvatoare. Trăim astăzi astfel de momente. Și noi ca țară, și lumea întreagă, luată în ansamblu. Corupția la nivel statal din România, războiul din Ucraina, toate sunt semnale că e nevoie de intervenția Regelui. Mutarea Lui nu va întârzia să apară. Mila Lui și rugăciunile noastre către El vor determina această mutare.