Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
Creştinul azi
Lumea în care trăim este una plină de frământări, aflată sub povara bombardamentului informaţional şi a crizelor de tot felul, care vin într-o veritabilă avalanşă peste oamenii zilelor noastre. În acest context, creştinul de azi are extrem de multe provocări, care-i asediază viaţa lui creştină. De aceea, păstrarea identităţii creştine pentru credinciosul acestor timpuri tulburi este esenţială în faţa nivelărilor ideologice la care este supusă lumea noastră.
Identitatea noastră creştină constă în mărturisirea şi trăirea Evangheliei lui Hristos. Având această conştiinţă, nu trebuie să facem compromisuri când este vorba de credinţa noastră. Mai ales că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune foarte clar: „Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri” (Marcu 8, 38).
Având înainte aceste cuvinte ale Domnului, în mod sigur creştinul de azi trebuie să fie extrem de atent la capcanele seculariste ale contemporaneităţii în căutare de progres, chiar cu preţul sacrificiului moral, care la scara istoriei nu duce decât la regres şi distrugere a civilizaţiei şi întoarcere la barbarie.
Creştinismul în urmă cu două milenii a transformat lumea, oferind societăţii umane un model axiologic ce dăinuie până astăzi. Din nefericire, la începutul celui de al treilea mileniu după naşterea lui Hristos se încearcă o schimbare a acestui model axiologic printr-o modelare a lumii după concepte tributare unei gândiri neomarxiste, prin care se doreşte schimbarea lumii aşa cum o cunoaştem noi.
Creştinii din estul Europei au trăit experienţa comunismului născut din ideologia marxistă şi au trăit groaznice persecuţii, prin care s-a încercat distrugerea credinţei lor. Efectul a fost unul invers decât au dorit ideologii comunismului, şi anume, o rezistenţă prin credinţă la aşa-zisa lume nouă, pe care doreau să o edifice promotorii marxismului.
Având acest exemplu contemporan de combatere prin credinţă a falselor valori marxiste, creştinul de azi este dator să aprofundeze învăţătura ortodoxă a Bisericii lui Hristos şi să arate lumii adevăratele valori prin viaţa şi mărturisirea lor creştină.
Atât timp cât viaţa noastră este ghidată de valorile aduse lumii de Evanghelia lui Hristos, nu ne vom pierde identitatea creştină. Pentru aceasta trebuie să ne ferim de compromisuri de orice tip cu noile tendinţe ateizante propuse de spectrul gândirii neomarxiste.
Creştinul de azi, ca şi cel de acum 2.000 de ani, este chemat să-I urmeze lui Hristos Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Mergând pe drumul credinţei vom fi sub ocrotirea lui Hristos şi nimic şi nimeni nu ne va putea abate de la calea cea dreaptă care ne duce la mântuire, pentru că El este cu noi „în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).