Cum mai dialogăm?

Lumea noastră este construită pe o veritabilă cultură a dialogului, care admite diversitatea opiniilor, inclusiv în sfera credinței. Acesta face posibilă conviețuirea, pacea socială și nu în ultimul rând democrația. Societatea, prin mecanismele ei instituționale, dar nu mai puțin prin ethosul ei, se arată dispusă să acorde fiecărei persoane și religii prezumția deținerii adevărului, fie și măcar în parte, evitând astfel expresiile fundamentaliste. Totuși, dialogul ca un instrument al garantării și exprimării libertății nu poate fi asumat în afara unor virtuți pe care le presupune și care îl fac să funcționeze.

De la bun început trebuie spus că orice lucru bun în viața noastră și în viața societății începe cu dialogul: dialogul cunoașterii, dialogul iubirii, dialogul recunoștinței.

Prima și cea mai importantă virtute a dialogului este adevărul. Oamenii care își trăiesc libertatea și care comunică între ei își propun în primul rând să exprime adevărul în care cred sau în care trăiesc, ca o premisă a încercării de a se consolida și mai bine în acest adevăr. Fiecare dialog trebuie să respecte adevărul și trebuie să conducă la o mai bună exprimare a acestuia. De aceea fiecare actor, parte a acestei culturi, trebuie să fie sincer cu sine și să fie convins că angajarea într-un dialog este motivată de necesitatea de a mărturisi experiența și adevărul și de a arăta și celorlalți o cale în care să îl poată întâlni. Sau, altfel spus, de a lăsa un spațiu în care și celălalt să își poată împărtăși experiența propriului drum spre adevăr.

Un dialog în adevăr implică mai presus de toate nevoia ca fiecare să-și păstreze ferm identitatea. Un dialog adevărat este posibil doar între persoane cu identități ferm exprimate.

A doua virtute a dialogului este onestitatea. Dialogul este un exercițiu foarte incomod pentru că presupune disponibilitatea de a renunța la confortul oferit de propriile convingeri și de a merge în căutarea unui partener, de a avea răbdare, de a-l asculta și de a fi animat de dorința de a-l îmbogăți. Dialogul devine mai mult decât o simplă conversație. Implică o stare interioară, o experiență reală a celuilalt și un schimb de iubire, credință și bogății spirituale. Trebuie să înțelegem că în fiecare dialog întâlnim și un scop spiritual, ce descoperă semnificațiile profunde ale unei întâlniri între oameni, lumi și culturi.

Pentru a ajunge la adevăr trebuie ca fiecare să fie dispus să facă un exercițiu de smerenie, aceasta fiind și ultima virtute a dialogului despre care vreau să vorbesc. Un dialog ar putea fi văzut ca un exercițiu de smerenie, care nu înseamnă pierderea respectului de sine, ci presupune deschiderea față de celălalt, de a-l asculta, de a-l ajuta în căutările lui. Această virtute a smereniei confirmă până la urmă valoarea dialogului și garanția că el va găsi adevărul sau cel puțin va rămâne în el.

Astăzi, o provocare majoră este dată de faptul că trăim într-o lume în care suntem forțați, uneori împotriva voinței noastre, să purtăm dialog cu oameni care nu ne împărtășesc adevărurile și convingerile. Și în acest caz dialogul ne obligă să găsim noi căi de a transmite cultura în care trăim și de a face loc, cel puțin în spiritul ei, și celor care nu au trăit-o până acum.

Experiența libertății și dialogul ne arată încă o dată că noi, în calitate de creștini și europeni, suntem deschiși și gata să împărtășim cu alții toate lucrurile noastre bune și aceasta este o atitudine foarte respectabilă. În schimb, avem toată îndreptățirea să cerem și respectul din partea celor care nu ne împărtășesc valorile. Dar trebuie să învățăm că este foarte important să ajungem la acest respect doar dacă reușim să ne umplem viețile, locurile, bisericile și întreaga lume cu credință și sens; pentru a putea arăta că în spatele libertății noastre nu stă vidul.

În spatele libertății, al valorilor și virtuților umane pe care lumea noastră se construiește nu trebuie să fie doar o societate civilizată, ci și o lume animată de idealuri înalte sincere. Trebuie să fim, mai presus de toți, creștini în dragostea, respectul și deschiderea către dialog. Dar această întâlnire pe care libertatea și lumea de astăzi o forțează tot mai mult este o excelentă șansă de a ne umple cu credință viețile și de a arăta că numai dialogul este singura soluție pentru găsirea păcii și a adevărului. Numai în acest adevăr putem spera cu adevărat la libertate.