Domnul păcii vine în Ierusalim

Hristos este Domnul păcii care astăzi vine smerit pe mânzul asinei în Ierusalim ca pe noi să ne mântuiască. El este Cel care ne-a învăţat să fim făcători de pace şi a fericit pe cei care împlinesc acest cuvânt.

Noi, cei care Îi urmăm şi ne numim creştini, trebuie să fim iubitori ai păcii. Suntem chemaţi să fim „făcători de pace” pentru a fi numiţi „fiii lui Dumnezeu”, deoarece urmăm Fiului lui Dumnezeu, Hristos Domnul Cel ce este „pacea noastră” (Efeseni 2, 14), Care a venit în lume pentru a ne răscumpăra din robia păcatului şi pentru a ne dărui deplina pace cu Dumnezeu şi cu semenii noştri.

Domnul păcii intră triumfal în Ierusalim pentru a aduce pacea şi a izbăvi neamul omenesc din blestemul păcatului strămoşesc. Oamenii care se aflau „în întuneric şi în umbra morţii” iau „stâlpări de finic”, ce închipuiesc Învierea, şi-L întâmpină pe Hristos plini de entuziasm mesianic. Iar „din gura pruncilor, celor fără răutate” primeşte laude precum cele îngereşti. Pentru că vine în Sion „Domnul Puterilor” să răscumpere „cu pătimirea Crucii căderea lui Adam”, aducând pace şi mântuire.

Mântuitorul vine în oraşul păcii pentru a împlini Scriptura şi este slăvit de fiii lui Israel cu imnul de cinstire regală, „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 13). Tot ei proclamă că „Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus” (Luca 19, 38). Ei folosesc în ovaţiile lor cuvinte de binecuvântare mesianică, însă nu le înţeleg pentru că aşteptările lor sunt lumeşti şi trecătoare.

Hristos este Cel care aduce pacea cerului în lumea aflată în întunericul păcatului care naște războaie şi moarte. Această pace nu este temporară, ci veşnică şi o primesc oamenii eliberaţi de păcat prin Jertfa şi Învierea Domnului păcii.

Poporul îl primeşte ca pe un împărat din lumea aceasta trecătoare cu speranţa că El le va edifica o împărăţie după modelul regatului lui David, ce va înlocui Imperiul roman. Aşteptau un lider războinic şi primesc un Domn al păcii care vine să mântuiască şi să ne facă cetăţeni ai Împărăţiei cerurilor şi nu ai unui imperiu trecător.

În Ierusalim vine „Împăratul îngerilor” pentru a birui moartea prin moartea Sa de pe Cruce şi a ne izbăvi de puterea ei prin slăvita Sa Înviere, ce ne-a adus pacea Împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea, Domnul păcii după Înviere când vine la apostoli prin uşile încuiate rostește primele Sale cuvinte: „Pace vouă!” (Ioan 20, 21).

Prin Hristos am primit pacea lui Dumnezeu care ne face fii ai Împărăţiei cerurilor. În ea trebuie să trăim în lumea aceasta pentru a ne învrednici de viaţa veşnică, plină de pace dumnezeiască din raiul pentru care am fost creaţi.

Biserica încă de la începuturile ei, din vremea primei comunităţi creştine ce s-a constituit în cetatea păcii, Ierusalim, ne spune că „roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce ­lucrează pacea” (Iacov 3, 18). Adică pentru a ne bucura de dreptate trebuie să lucrăm pentru a avea pace şi să o apărăm ­împotriva celor care din orgoliu provoacă războiul ce aduce ­distrugere şi moarte.

Lucrând pacea, suntem pe calea Domnului păcii, ce ne duce la lumina neînserată a Împărăţiei cerurilor şi la viaţa veşnică.