Duhul Sfânt și țelul vieții creștine

Pogorârea Duhului Sfânt sau Cincizecimea este ziua în care începe istoria Bisericii prin constituirea primei comunităţi creştine în Ierusalim în urma predicii Sfinţilor Apostoli plini de harul Duhului Sfânt care s-a pogorât peste ei în această zi în „foişorul de sus”.

Noi, creştinii ortodocşi, mărturisim credinţa noastră în Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul prin rostirea Simbolului credinţei. Sinaxarul din Lunea Rusaliilor ne spune că a treia Persoană a Preasfintei Treimi este „Preasfântul de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu Fiul”.

Aceasta este exprimarea liturgică a adevărului dogmatic legat de credinţa noastră în Duhul Sfânt. Îl mărturisim ca Domnul de viață Făcătorul pentru că El a pregătit creaţia pentru a fi adusă din nefiinţă la fiinţă, după cum ne spune Moise: „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 2).

El este dătător de viaţă veşnică prin harul pe care ni-L dăruieşte prin Sfintele Taine care ne duc către sfinţenia din Împărăţia cerurilor. Prin lucrarea Lui ne sfinţim viaţa intrând în împărăţia lui Dumnezeu de pe pământ care este Biserica. Acest lucru se întâmplă prin Taina Botezului în care prin întreita afundare în numele Persoanelor Preasfintei Treimi (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt), prin harul dumnezeiesc devenim membri ai trupului tainic al lui Hristos care este Biserica.

Rugăciunea specific Rusaliilor este închinată ­Duhului Sfânt şi cu ea încep toate rânduielile liturgice de peste an: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”.

Această rugăciune, pe care de cele mai multe ori o rostim mecanic, este o sinteză minunată a credinţei noastre în Duhul Sfânt şi o doxologie adusă celei ­de-a treia Persoane a Preasfintei Treimi. Pentru noi, creştinii ortodocşi, Duhul Sfânt este Duhul adevărului care este pretutindenea şi mai ales în Biserică, care plineşte toate, fiind Cel care ne dăruieşte bunătăţile cereşti izvorâte din harul ce-l revarsă peste noi şi mai ales Dătător de viaţă, adică de adevărata viaţă netrecătoare din Împărăţia cerurilor. Pentru toate acestea îl rugăm să se sălăşluiască în noi şi să ne curăţească de întinarea păcatului prin Sfânta Taină a Pocăinţei şi astfel prin harul Duhului Sfânt să ne mântuim.

Astăzi, când cinstim revărsarea de daruri ale ­Duhului Sfânt peste întreaga Biserică a lui Hristos, să-I mulţumim Domnului de viaţă Făcător pentru călăuzirea pe calea adevărului, spre cunoaşterea lui Dumnezeu Cel Unul în Fiinţă şi Întreit în Persoane Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pe care-L slăvim mărturisind: „Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău”.