„Follow your dreams” și criza vocațiilor

Dacă există un mesaj comun pe care îl transmit nenumărate filme, seriale și hit-uri din ziua de astăzi, acesta este „follow your dreams” (urmează-ți visurile). Un mic slogan ca un răvaș chinezesc din prăjiturelele de Anul Nou, care ar trebui să rezume înțelepciunea epocii noastre - și sfatul cel mai prețios pe care îl avem de dat tinerelor generații.

Care este problema cu „follow your dreams”? Aparent, acest slogan ne spune că orice puștan care abandonează școala poate să devină Bill Gates, dacă își urmează visul, și că orice adolescentă în teniși poate să devină regina-consoartă a Angliei dacă nu-și abandonează aspirația arzătoare. Este de ajuns să îți dorești orice suficient de tare, și poți face fix orice. La fel ca în filmele hollywoodiene de Crăciun, unde fetele nonconformiste primesc prin căsătorie importante titluri nobiliare, pentru că acesta e „visul lor”. Dar realitatea este ușor diferită de ceea ce ne arată răvașele chinezești și filmele hollywoodiene.

„Follow your dreams” reflectă confuzia zilelor noastre în ceea ce privește problema căutării și a găsirii vocației - una dintre problemele cele mai grave cu care se confruntă societatea secularizată de astăzi. Filosofia societății noastre este chiar aceasta: oricine poate să fie orice și să facă orice, cu condiția să își dorească suficient de tare. Această filozofie reprezintă o răsturnare programatică a viziunii pe care a fost construită societatea creștină timp de 2.000 de ani.

Viziunea creștină este aceasta: fiecare om este înzestrat de Creator cu anumite daruri - cu un talent sau cu o serie de talente, pe care omul este dator să le dezvolte. Aceste talente îl fac potrivit pentru un anumit loc în societate. Definiția fericirii este aceasta: omul potrivit la locul potrivit. Altfel spus, fiecare dintre noi va fi fericit în măsura în care își va descoperi talentul sau talentele, le va cultiva și va excela în domeniul potrivit fructificând pentru sine și mai ales pentru semeni talanții dăruiți de Creator.

Un fermier muncitor va fi fericit atunci când va avea grijă de propria fermă; un fermier bun va fi nefericit sau neîmplinit, chiar dacă își va „urma visurile” și va reuși să ajungă ministru de externe. Mai mult, atunci când cineva ocupă un loc în societate cu care este incongruent, acest lucru va fi vizibil - și pentru el, dar și pentru lumea în care se mișcă. De exemplu, un ministru care nu are înzestrare pentru această misiune va gafa lamentabil, iar acest lucru va fi evident pentru toți cei din jur.

Care sunt semnele că ai o anumită vocație? Primul este ușurința în deprinderea și practicarea anumitor calități. De pildă, un scriitor sau un eseist are o mare ușurință în mânuirea cuvintelor, iar înzestrarea aceasta se manifestă, de regulă, destul de devreme. Același scriitor ar putea, pe de altă parte, să fie total lipsit de ureche muzicală. Dacă el va încerca să fie un pianist de concert, va fi un pianist slab sau cel mult mediocru, indiferent cât de mult s-ar strădui. Un alt semn este o ușurință în a-și asuma propriul rol sau propria menire. „Omul potrivit la locul potrivit”.

„Follow your dreams” înseamnă să îți alegi un rol în funcție de niște beneficii exterioare - de pildă, mă atrag celebritatea, banii sau puterea, care vin la pachet cu respectivul rol. Alegerea o facem după ambalaj, fără a identifica sau a ține cont de înzestrările naturale, primite de la Creator. Iar aceasta este chiar definiția ratării. Ratare care este un simptom al crizei sau al dezordinii vocațiilor, un adevărat flagel al societății de azi.

Dar ce se întâmplă cu băieții care abandonează școala și devin Bill Gates? Sau cu fetele nonconformiste în teniși care devin regine-consoarte? Ei bine, aceste cazuri sunt extrem de rare. Și ele nu fac neapărat excepție de la problema crizei vocațiilor. Dovadă și numeroasele căderi psihice, deraieri și dependențe cu care se confruntă mulți dintre cei care „își urmează visurile” și devin vedete de Hollywood. Sau, cum a spus cândva unul din starurile epocii noastre, Jim Carrey: „Aș vrea ca toți să devină bogați și celebri, ca să vadă că nu acesta e răspunsul”.