Învierea Domnului în „satul global”

În geografia spirituală a satului românesc tradițional, nimic nu se poate asemăna cu starea de spirit din perioada Sfintelor Paști. Toate drumurile trec pe la biserică. Toaca și clopotul cheamă la Denii, la Prohodul Domnului și la primirea luminii ce anunță biruința asupra păcatului și a morții. Oamenii se înnoiesc duhovnicește prin post și spovedanie, își curăță casele și grădinile și se pregătesc de sărbătoare.

Sărbătoarea Învierii Domnului face din fiecare sat un centru al universului și al comuniunii în lumina pascală. În comunitatea rurală, oamenii se cunosc între ei, se strigă pe nume, își împart unii altora daruri și trăiesc, împreună cu pomii care dau în floare, bucuria primăverii în Hristos. În noaptea de Paști se aprind lumânări și la morminte, ca să fie în sărbătoare și cei care nu mai sunt pe pământ, dar cântă din cer „Hristos a înviat!ˮ.

Dar astăzi satul se dezmărginește, pentru că mulți români sunt plecați departe de casele părintești. Unii se întorc de Paști acasă, însă alții rămân acolo unde sunt și comunică prin Internet cu cei de acasă. În „satul globalˮ, modernitatea tehnologiilor ne stabilește legături pe toate meridianele lumii. Trăim durerile și bucuriile noastre în spații tot mai eterogene, în care se întâlnesc culturi și tradiții diferite. Câteodată rămânem uimiți de noblețea și caracterul unor oameni, alteori suferim văzând urgiile și actele de barbarie, nedemne de o societate civilizată.

De două mii de ani se nasc și pier imperii pământene. Sisteme de valori considerate garanții de bunăstare și progres se substituie din timp în timp altora mai vechi. Oamenii caută rețete de fericire necondiționată și consumă până la epuizare darul libertății. În goana lor după cele pământești, uită adesea de Dumnezeul părinților lor și se înstrăinează de valorile tradiționale. Sunt fascinați de minunile noilor tehnologii, se roagă mai puțin și, atunci când o fac, bifează dorințe concrete și clare, ca într-o comandă on-line de la un supermarket al fericirii.

În competiția din „satul globalˮ, voința de putere a unora provoacă eșecurile altora și totul pare un joc în care scenarii revolute se repetă mecanic în toate colțurile lumii. O căutare febrilă de sens pare să sfârșească mereu cu noi începuturi, care abordează iar și iar rezolvarea acelorași ecuații ce par de nerezolvat pe Pământ: Cum găsim adevărata iubire, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința și toate celelalte despre care Sfântul Apostol Pavel spune că „împotriva unora ca acestea nu este legeˮ (Galateni, 5, 22-23)?

Mereu Același, Hristos Cel veșnic vine la noi în noaptea de Paști, în veșmânt de lumină necreată, să ne aducă aminte că nu avem aici cetate stătătoare. Minunea Învierii Sale răspunde la setea noastră ființială de transcendență, căci, „dacă nădăjduim în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oameniiˮ (1 Corinteni 15, 19). Cu simplitate dumnezeiască, în taina luminii Sfântului Mormânt, El stă deasupra valurilor lumii noastre de fiecare zi, în care grâul este amestecat cu neghina. Mai presus de drepți și păcătoși, de savanți și de ignoranți, de credincioși, agnostici și păgâni, Învierea Domnului aduce pace între cer și pământ.

Mulțimea solitară a „satului globalˮ are șansa întâlnirii cu satul nostru tradițional, pierdut în nostalgiile copilăriei. Cu Hristos Cel înviat suntem încredințați că nu vom muri niciodată, iar integrarea noastră în cultura Învierii este o arvună că lumea în care trăim poate fi mai bună.