„Lumina lui Hristos luminează tuturor”

Duminica a şasea după Paşti ne pune înainte minunea vindecării orbului din naştere. Mântuitorul nostru Iisus Hristos săvârşeşte această minune pentru a ne arăta că El este Lumina lumii. Domnul a venit pe pământ ca să ne lumineze pe toţi prin Cuvântul Evangheliei pe care l-am primit prin misiunea apostolică a ucenicilor Lui.

Hristos Se descoperă ca Fiu al lui Dumnezeu orbului din naştere, care căpătând vederea trupească mărturiseşte credinţa în El şi I se închină. Acest nevăzător din naştere, care pentru a supravieţui trebuie să cerşească, este dispreţuit de semenii săi, dar preţuit de Dumnezeu, Care-i dăruieşte vederea, ce este nepreţuită.

Orbul din Evanghelia acestei duminici reprezintă întreg neamul omenesc aflat în întunericul şi sărăcia aduse de păcat. De aceea, atunci când Hristos trece pe lângă el Îl proclamă ca fiu al lui David şi-i cere milă. El vede în Hristos pe Mântuitorul promis de Dumnezeu pentru izbăvirea neamului omenesc din întunericul păcatului adus de neascultarea lui Adam.

În mila pe care o cere orbul trebuie să vedem strigătul întregii umanităţi, care caută izbăvire din întuneric pentru a descoperi Lumina paradisiacă a Împărăţiei lui Dumnezeu. Lumea aflată în orbire caută Lumina, iar aceasta este Hristos Care prin Jertfa Sa de pe Cruce ne-a mântuit, iar prin Înviere ne-a deschis ochii sufletului să vedem Lumina cea netrecătoare şi veşnică a dumnezeirii Sale. El ne-a scos din întunericul iadului şi umbra morţii, aduse de păcat şi ne-a deschis Raiul plin de lumină, pentru care ne-a creat Dumnezeu.

Hristos împlineşte dorinţa orbului de a vedea, făcând-o în chip minunat când acesta se spală pe ochi la „scăldătoarea Siloamului”, unde El l-a trimis. Prin aceasta, Domnul ne arată că prin apa ­Botezului suntem izbăviţi din întunericul păcatului strămoşesc şi luminaţi de harul Duhului Sfânt „prin ungerea cea făcătoare de viaţă”, devenid fii şi moştenitori ai Împărăţiei cereşti a lui Dumnezeu.

Izbăviţi din orbirea păcatului prin Botez, preotul se roagă pentru noi ca Dumnezeu să binevoiască să strălucească pururea lumina feţei Sale în inima noastră. Având întipărit în sufletul nostru Chipul luminos al Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trăim călăuziţi de Lumina Învierii care luminează viaţa noastră închinată urmării Lui.

Din slujbele Bisericii ştim că „Lumina lui Hristos luminează tuturor”. De aceea este foarte important să nu pierdem prin păcat Lumina lui Hristos şi să fim înrobiţi de orbirea sufletească ce este mai grea decât cea trupească.

În lumea noastră, orbirea sufletească este tot mai prezentă şi foarte mulţi oameni au pierdut Lumina lui Hristos prin păcat. Mai grav este că aceştia nu doresc prin pocăinţa spovedaniei să părăsească păcatul şi să-şi deschidă sufletul pentru a primi Lumina lui Hristos prin Sfintele Taine şi aşa să redobândească vederea duhovnicească prin care să se ferească de rău şi să dobândească mântuirea şi viaţa veşnică din Împărăţia cerească plină de Lumina dumnezeiască a Preasfintei Treimi.

Să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Lumina lumii, să ne lumineze mintea şi sufletul pentru a putea distinge binele de rău, adevărul de minciună şi mai ales să ne descopere pe aceia care vor să ne amăgească şi să ne abată de la calea credinţei şi a valorilor izvorâte din ea. Să rămânem în Lumina lui Hristos şi să-L mărturisim asemenea orbului din Evanghelia de azi ca Domn şi Dumnezeu, păstrând şi afirmând credinţa noastră creştină.