Opinii personale în fluxul opiniei publice

De dimineață până seara târziu oamenii au idei, gânduri rostite sau nerostite, puncte de vedere, opțiuni convergente sau divergente. Uneori sclipiri de geniu sau planuri insidioase vin și în somn, în închipuirile viselor. Mai ales în era informațională sinapsele încălzite de stresul cotidian al mijloacelor de comunicare se pierd în labirintul miriadelor de biți din rețea.

În teologia clasică, lucrurile sunt cu mult mai clare. Adevărurile de credință respectă ierarhia dogme, teologumene, păreri personale. Adevăruri de credință revelate de Dumnezeu și formulate explicit de Biserică printr-un sinod ecumenic, dogmele sunt neschimbabile și respectarea lor este obligatorie pentru mântuire. Dar atâta timp cât nu contrazic dogmele, în gândirea teologică există și teologumene și păreri teologice. Cunoașterea lui Dumnezeu este un proces infinit și corpul doctrinar nu epuizează niciodată misterul divin.

La rândul ei, cunoașterea creației are și ea baze stabile, unanim recunoscute: axiomele din matematică, legile fundamentale ale fizicii și chimiei, ideile-forță din sistemele filosofice, armoniile și proporțiile din muzică sau din artele vizuale. Ipotezele, intuițiile, părerile personale, presupunerile prin reducere la absurd se construiesc pe structura fixă a acelora și produc mutații în domeniile respective.

În plan social, opinia publică are o valoare supraindividuală, dar nu poate exista în afara opiniilor personale, fără a fi un cumul al acestora. Este considerată un tribunal anonim și impersonal, o forță care transcende persoana, reflectă un bine comun și nu este un simplu compromis între diferitele interese individuale. Cu toate acestea, opiniile persoanelor particulare care gândesc public sunt cele care influențează grupul și societatea. Valoarea profetică a cuvintelor Mântuitorului Hristos se aplică și în acest caz: „Vă spun că pentru orice cuvânt deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12, 36-37).

Puncte de vedere sau opinii personale pot fi preluate de mass-media sau distribuite pe rețelele de socializare, pot fi răspândite pe arii largi și în grupuri diferite și pot fi legitimate ca opțiuni comune pentru o masă mare de oameni. Opinia publică nu este un bloc omogen, este dinamică, vie, în echilibru instabil, fiind străbătută mereu de curenți cu intensități variabile. Un punct de vedere temeinic, elaborat și argumentat, poate aduce echilibru și încredere, în timp ce o idee vicleană, îmbrăcată în haina bunăvoinței și a generozității, poate provoca conflicte, neîncredere și destabilizare. Imaginea noastră în societate depinde adesea de inflexiunile opiniei publice.

În lumea conectată de azi, oricine poate lansa opinii proprii în spațiul public, cugetate sau necugetate, asemenea copilului care scrie un nume pe o frunză uscată și o aruncă în pârâul din grădină, cu speranța că va pluti către râul de peste deal, spre fluviu și spre marea cea mare. Însă liderii de opinie și influencerii de profesie ar trebui să mediteze mai mult la cuvintele Mântuitorului Hristos înainte de a lansa opiniile lor în fluxul opiniei publice.