„Pariul” câștigat

Un colectiv de profesori de la catedra de comunicare a Universităţii din Louvain, Belgia, a publicat în urmă cu câţiva ani un volum intitulat Dumnezeu şi jurnaliştii (Dieu et les journalistes). Întrebarea fundamentală pe care şi-o pun autorii la începutul cărţii, fiecare dintre ei căutând un răspuns propriu, este aceasta: poate fi Dumnezeu, sau mai exact, credinţa în Dumnezeu, obiectul informaţiei jurnalistice? Şi, dacă da, în ce măsură se poate întâmpla aceasta?

Unii dintre contemporanii noştri împărtăşesc o neîncredere instinctivă cu privire la acest gen de presă (bisericească) şi spun că forumul, dezbaterea, abordarea unei chestiuni care reclamă interioritatea, privatul în cel mai înalt grad, sunt imposibile. Ei mai susţin că un astfel de jurnalism, pentru că scrutează regiuni, spaţii „rezervate”, este unul care face orice, numai presă şi informare adevărate, nu. Apariţia în urmă cu 15 ani a „Ziarului Lumina” constituia atunci o provocare în acest sens, un proiect inedit nu doar pentru spaţiul ortodox românesc, ci şi mondial. Şi „pariul” a fost câştigat. Pentru că media religioasă are alte caracteristici şi scopuri diferite de cea strict politică, pur economică sau socială şi observă realitatea la un alt nivel. E simplist şi incorect să gândim credinţa ca pe ceva exclusiv interior, insesizabil din afară. Fiindcă, de fapt, ea înfloreşte şi se manifestă chiar fără ca noi să ne-o dorim, prin gesturile, acţiunile şi cuvintele noastre.

O arată, de 15 ani, cotidianul „Ziarul Lumina” al Patriarhiei Române, jurnalul fanion al presei religioase româneşti de după 1989, instrument de propovăduire a învăţăturii creştine, mijloc modern de educaţie şi informaţie.

Faptul religios presupune o manifestare, stârneşte o atitudine, exprimă o asumare, mărturiseşte prin luarea de poziţie în domenii cât se poate de variate, de la cele mai puţin conexe cu doctrina Bisericii (de exemplu, implementarea tehnologiei 5G) până la arta şi literatura în postmodernism.

Oricât de neînsemnat în aparenţă i-ar fi comentariul pe aceste subiecte, presa religioasă nu doreşte ocolirea temelor respective. Pentru că lumea are nevoie de răspunsuri credibile şi pentru că Biserica, deşi nu este din lumea aceasta, nu se închide niciodată în dimensiunea sa transcendentă. Tot ce e pământesc e trecător, dar în aceeaşi măsură important şi, de multe ori, esenţial pentru mântuirea noastră.

Vorbeam mai sus despre faptul că „Ziarul Lumina” este un mijloc de evanghelizare modern. Fără îndoială, acest termen, de evan­ghe­lizare, li s-ar părea multora ne­potrivit pentru zilele noastre, dar cotidianul Patriarhiei, aşa cum îi spune şi numele, are tocmai această misiune, de a lumina spiri­tual pe cititorii lui, de a revela pu­blicului ceea ce merită într-adevăr cunoscut, de a descoperi o lume. O lume a credinţei, pe care restul presei româneşti, intenţionat sau fără voie, o uită sau îşi aduce aminte că ea mai există doar în preajma marilor sărbători.

Dar „Ziarul Lumina” mai vrea ceva. Vrea să hrănească şi să întărească conştiinţa creştină a oamenilor, mai ales a celor care la recensăminte ori în sondaje declară credinţa lor în Dumnezeu, dar întreţin cu Biserica o relaţie slabă. Desigur, a-ţi mărturisi apartenenţa, crezul tău, convingerea ta, este foarte bine, dar nu suficient pentru a te socoti membru viu al unei comunităţi.

Ceea ce realizează „Ziarul Lumina“ în peisajul jurnalistic românesc contemporan reprezintă o depăşire a sferei, a tematicii pur religioase. Dezbaterile pe subiecte sociale, de cultură, economie, sănătate, educaţie înseamnă ancorarea în viaţa de zi cu zi şi implicarea cât se poate de serioasă în problemele societăţii în care trăim.

Revenind la informaţia religioasă, „Ziarul Lumina”, încă de la începutul apariţiei sale la Iaşi (7 februarie 2005) cu binecuvântarea şi sprijinul deplin al Mitropolitului Daniel al Moldovei şi Bucovinei, actualul Patriarh al României, nu şi-a propus rămânerea la simpla descriere a evenimentului eclesial, ci şi-a dorit şi a reuşit să surprindă viaţa oamenilor, aşa cum se manifestă ea în noutatea ei, de la an la an, în situaţii diferite, ale celor care formează în mod real Biserica, ierarhi, preoţi şi simpli credincioşi.

A învinge distanţele, a fi receptiv la ceea ce pentru mulţi poate părea neinteresant, a aduce în prezent trecutul, istoria unei persoane peste care ignoranţa nemeritată a făcut să se aştearnă praful istoriei, acestea sunt provocările pe care redactorii „Ziarului Lumina” le depăşesc în fiecare zi. Familia, problemele şi întrebările adolescenţei, pastoraţia în spaţiul urban, delincvenţa juvenilă şi multe alte teme, toate constituie subiecte de reportaj, interviu, documentar pentru redacţia „Ziarului Lumina”. Articolele celor care lucrează aici fixează şi prezintă realitatea, concretul, dar nu într-un mod alarmist, apocaliptic, deprimant, ci unul responsabil şi echilibrat. Grija de a merge spre viaţa reală a oamenilor, spre ceea ce ei trăiesc, preocuparea de a da cuvântul celor care au de spus ceva ziditor, care prin experienţa lor merită să fie aduşi înaintea cititorilor, iată direcţia pe care s-a angajat „Ziarul Lumina” de un deceniu şi jumătate.

La ceas aniversar, să ne aducem aminte şi de cei care au contribuit substanțial la apariţia acestui jurnal, dar nu mai sunt printre noi, Florin Zamfirescu și Constantin „Nony” Popa. Să fim lucizi, conştienţi că este loc şi de mai bine, de mai mult profesionalism şi mai multă râvnă misionară.