Problema adevărului și complexul Pilat

Perspectiva la modă în zilele noastre în ceea ce privește adevărul susține fie că adevărul este ceva îndepărtat și intangibil, care nu poate fi cunoscut; fie că subiectul adevărului este unul demodat și că nu merită să vorbești deloc despre această chestiune. Acestea sunt, în linii mari, pozițiile relativismului moral.

Indiferent de ceea ce ar susține relativiștii, orice om este tributar unei filosofii sau viziuni asupra lumii - fie în mod conștient, fie în mod inconștient. Credem fie că nu există decât această realitate și că viața se sfârșește în mormânt; fie că există o realitate supranaturală și că viața noastră se prelungește dincolo de moarte. Suntem fie naturaliști (și materialiști/atei), fie supranaturaliști (și teiști/creștini).

Iar această filosofie ne îndrumă și afectează fiecare gest, fiecare decizie. Și nu doar la nivel individual, ci și la nivelul întregii societăți. Una este, de pildă, să vezi oamenii drept ființe perisabile, cu o existență foarte limitată, resurse care trebuie puse în slujba unui stat sau a unui partid politic sau a unei companii care va dăinui mai mult decât orice individ. Și alta este să vezi indivizii drept ființe unice și irepetabile, cu un suflet nemuritor, a cărui valoare este mai mare decât a lumii întregi, și care va dăinui atunci când orice stat sau partid politic sau companie va fi dispărut de mult. În primul caz te vei raporta la individ ca la o simplă resursă, cu o valoare pur utilitară, care poate folosi unor scopuri de moment; în al doilea, te vei raporta la aproapele tău ca la un om liber și demn, cu o valoare inestimabilă, a cărui demnitate este dată de faptul că este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Lumea noastră suferă, în fapt, de „Complexul Pilat”. „Ce este adevărul”?, L-a întrebat pe Hristos la judecată Pilat din Pont. „Complexul Pilat” este incapacitatea de a asuma problema adevărului. Ce sens are să discutăm despre asta? Vorbim despre adevăr ca și când chestiunea nu ar avea nici un fel de consecințe sau implicații; iar aceasta nu ar fi deloc o temă relevantă.

Când este vorba de decizii de care depinde viața unor oameni, nu se pot aplica raționamente bazate pe premise false; un astfel de joc este unul ucigaș. Multe dintre întrebările arzătoare ale ultimilor ani își pot primi răspuns dacă avem o raportare corectă la chestiunea adevărului. De exemplu, de ce suntem așa de afectați de o situație precum pandemia Covid-19? De ce suntem așa de afectați de imoralitatea conducătorilor noștri? De ce vedem cum, în numele dreptului la sănătate (sau a obligației la sănătate?), construim excludere și marginalizare socială?

Discursul persuasiv (propagandistic) al mass-media este în ziua de astăzi unul ieșit din comun. Sofistica este practicată în mod sistematic. Să fim așadar atenți la narativele, poncifele și clișeele la modă. Singurul ­antidot posibil este resuscitarea căutării adevărului.