Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
„Umblați ca fii ai luminii!”
Taina luminii lui Dumnezeu este prezentată de Biserică printr-un simbol cu totul particular și deosebit de smerit: lumânarea! O lumină care trăiește în virtutea sacrificiului, care oferă lumină dăruindu-se pe sine.
Lumina face posibilă viața. În mod simbolic, relatarea creației începe cu crearea luminii. Soarele și luna sunt create numai în cea de-a patra zi. „Dumnezeu a spus: «Să fie lumină!» Și a fost lumină” (Facerea 1, 3). Lumina face posibilă cunoașterea, comunicarea, libertatea și accesul la realitate, la adevăr. De aceea, lumina este expresia binelui, a comuniunii și a iubirii. „Dacă umblăm întru lumină... avem împărtășire unul cu altul” (1 Ioan 1, 7) sau „cine iubește pe fratele său, rămâne în lumină” (1 Ioan 2, 10).
Dincolo de rânduieli omeneşti, care au stabilit ziua de 30 septembrie, în care Biserica Ortodoxă prăznuiește un sfânt luminător - Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, ca zi de întronizare a Preafericitului Părinte Daniel în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, există şi o sfântă rânduială a lui Dumnezeu, pentru Care nimic din lumea aceasta nu este întâmplător.
În lumina acestei sfinte rânduieli, este semnificativă întâmplarea sau potrivirea acestei date, având în vedere vocaţia de luminător a Preafericirii Sale.
Dintre multele calități ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, această vocaţie - şi preocupare constantă, de a pune în lumină oameni, evenimente şi activităţi - este emblematică, definitorie a personalităţii sale.
Astfel, ceea ce particularizează gândirea, creația teologică şi activitatea pastorală, misionară sau chiar administrativă a Preafericirii Sale este tocmai această amprentă a luminii pe care, cu multă abnegaţie, o imprimă în jurul său.
Lucrând cu timp şi fără timp pentru mântuirea credincioşilor şi folosul Bisericii din poporul român, Preafericirea Sa răspândește lumină din lumina lui Hristos, prin cuvântul rostit şi tipărit, prin reparaţii şi restaurări care aduc la lumină monumente vechi şi obiecte de patrimoniu, prin zidiri de noi biserici şi instituţii bisericeşti, între care, o candelă mereu aprinsă, este grija pentru Catedrala Mântuirii Neamului; prin lumina faptelor bune din lucrarea filantropică, prin activitatea liturgică bogată şi misionară, care a făcut ca, din Împărăţia cerurilor, unde sfinţii ca luminătorii strălucesc, să fie trecuţi în calendarul Bisericii noastre, drept mijlocitori înaintea tronului Preasfintei Treimi, noi sfinţi români: mărturisitori, martiri, cuvioşi, ierarhi sau voievozi.
Cu părintească dragoste, a adunat în candelabrul strălucitor al Bisericii strămoşeşti luminile credinţei ortodoxe româneşti răspândite printre străini, înfiinţând noi eparhii în diasporă, ajutând şi mijlocind pentru dobândirea de sedii şi lăcaşuri de cult, sfinţind altare, locuri şi pietre fundamentale pentru biserici şi aşezăminte ale credinţei, identităţii şi demnității româneşti.
De la nume de instituţii bisericeşti până la titluri de lucrări teologice, totul e aşezat sub pecetea luminii: cotidianul Patriarhiei Române a fost numit de Preafericirea Sa „Lumina”, iar săptămânalul, „Lumina de Duminică”; Imprimeria Patriarhiei, unde văd lumina tiparului mai multe publicaţii bisericeşti, a fost numită sugestiv „Pharos”. Noua fabrică de lumânări a Arhiepiscopiei Bucureştilor a primit numele „Făclia sfinţilor români”, iar Depozitul de colportaj a fost numit „Lumini de sărbători”.
„Raze şi chipuri de lumină” este titlul unei colecţii de texte, care pune în lumină persoane şi fapte din istoria Bisericii şi a neamului românesc. „Făclii de Înviere” se numeşte volumul scrisorilor pastorale de Sfintele Paşti ale Preafericirii Sale. „Candela Moldovei” a fost numit buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe când păstorea această mitropolie. „Lumina din inimi” şi „Lumina Sfintelor Scripturi” au fost numite două florilegii patristice, apărute sub îndrumarea Preafericirii Sale la Iaşi, în anul 2007. „Lumina credinţei” a fost numit Concursul naţional de icoane ortodoxe, iniţiat de Patriarhia Română.
„Luminile Ortodoxiei”, „Luminile Scripturii”, „Lumina Filocaliei”, „Lumina Sfintei Euharistii”, „Lumina Sfântului Botez”, „Lumina Sfintei Cruci”, „Hristos - Lumina lumii”, „Lumina colindelor” sau „Comori de lumină” sunt doar câteva titluri ale scrierilor Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, dar sunt mai mult decât titluri! Sunt raze ale luminii spirituale interioare, sunt mărturii profunde ale preocupării constante şi jertfelnice a unui păstor de suflete confruntat adeseori cu umbrele și vidul incapacității spirituale, cu întunericul crizei morale a unei societăți debusolate; sunt încercări de a aprinde în inimile şi sufletele credincioşilor luminile existenţiale, vindecătoare şi mântuitoare ale credinţei în Hristos Dumnezeul nostru, Lumina lumii!
Răspândind lumină din lumina lui Dumnezeu, Părintele Luminilor (cf. Iacov 1, 17), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne cheamă astfel să urmăm îndemnul Mântuitorului Hristos, Care ne spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii!” (Ioan 8, 12).