Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Vedetismul ne fură perspectiva slujirii adevărate
Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Evrei, capitolul 4, versetul 12, ne spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător”. Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi lucrează în inimile celor care-l ascultă şi-l primesc este revelat în Sfânta Scriptură. Dacă este viu şi lucrător înseamnă că se descoperă tuturor celor care vor să-l primească şi rodeşte în viaţa lor în funcţie de stăruinţa pe care o arată în împlinirea lui.
Cei care transmit Cuvântul lui Dumnezeu celor pe care El i-a dat spre păstorire şi mântuire să nu uite textul din Epistola către Evrei 4, 12 şi să înţeleagă că rolul nostru este să fim vestitori ai Evangheliei iubitului Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos.
Modul de prezentare a Cuvântului lui Dumnezeu este cel apostolic, plin de râvnă şi credinţă, împletit cu iubirea faţă de aproapele şi faptele milei creştine. De aceea, atunci când suntem vestitorii Evangheliei iubirii lui Dumnezeu trebuie să avem duhul apostolic şi să ne lăsăm, la fel ca ei, purtaţi de harul Duhului Sfânt în misiunea noastră, lăsându-L pe Hristos, Domnul Vieţii, să lucreze prin noi pentru mântuirea celor care primesc Cuvântul lui Dumnezeu şi rodesc prin fapte bune.
Rolul preotului este de a transmite, nealterat de opiniile sale personale, Cuvântul lui Dumnezeu creştinilor pe care-i păstoreşte pe calea mântuirii şi să-i determine să-şi deschidă inima pentru a primi Evanghelia lui Hristos. Pentru aceasta comunicarea sa trebuie să fie în concordanţă cu sobrietatea mesajului sacru pe care-l transmite. E foarte important să se ferească de desacralizare prin modul în care mărturiseşte Cuvântul lui Dumnezeu. Elementele lumeşti în propovăduirea Evangheliei sunt o capcană pentru preot, deoarece astfel el poate pierde din vedere esenţialul sacralităţii mesajului pe care-l transmite. Prin astfel de elemente preotul transformă cuvântul omiletic sau catehetic într-un simplu discurs religios care nu se deosebeşte de cele din alte sfere ale societăţii secularizate. De fapt, avem de a face cu o secularizare a modalităţii de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce aduce după sine toate tarele societăţii consumiste în care trăim.
Evident, suntem influențați de lumea în care trăim, dar asta nu înseamnă că trebuie să cădem în nebunia personalismului exagerat şi să trăim în minciuna că noi suntem cineva prin noi înşine, uitând de pronia dumnezeiască. De aceea unii ajung să sufere de vedetism, uitând că în centrul comunicării lor este Hristos şi nu propria persoană. Apostolii nu s-au propovăduit pe ei, ci pe Hristos şi Evanghelia pe care le-a poruncit să o vestească la toate neamurile: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20). Acesta este modelul de transmitere a Cuvântului lui Dumnezeu şi pe care marii Părinţi ai Ortodoxiei l-au practicat cu smerenie şi acrivie duhovnicească, convertind milioane de inimi la calea plină de iubire a credinţei în Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.