Vremea smereniei, iertării şi pocăinţei

Din duminica aceasta, cartea de cult ce defineşte perioada liturgică în care ne aflăm este Triodul. Este un timp al smereniei, al iertării, al pocăinţei, al afirmării Ortodoxiei credinţei noastre, al conştientizării asumării Crucii în viaţa noastră şi al urcuşului duhovnicesc pe scara desăvârşirii spirituale.

Pentru mine este cea mai frumoasă perioadă liturgică din cursul anului bisericesc, în care încărcătura duhovnicească se dezvoltă treptat, culminând cu profunzimea teologică a Sâmbetei celei Mari.

Parcurgând paginile Triodului descoperim profunzimea Ortodoxiei noastre şi frumuseţea imnografiei bizantine care îmbracă teologic expresia liturgică a urcuşului nostru duhovnicesc spre bucuria Învierii.

Astăzi pornim pe un drum al pocăinţei pe care o vom uni pe parcurs cu asceza postului pentru a ajunge în Săptămâna Mare, când vom fi alături de Hristos în Sfintele şi Mântuitoarele Sale Pătimiri pentru răscumpărarea noastră din păcatul strămoşesc adamic.

Toate cele 10 săptămâni ale Triodului culminează cu ultima zi a acestui timp liturgic, Sfânta şi Marea Sâmbătă când Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică, după cum teologhiseşte Sinaxarul.

Tocmai trecerea umanităţii de la stricăciunea morţii la viaţa veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu este marcată în cea mai importantă zi a Triodului, Sâmbăta Mare, când Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare este unită cu Vecernia, ce ne introduce în serbarea pascală, de aceea Evanghelia este cea a Învierii. Astfel, Sâmbăta Mare uneşte timpul liturgic al Triodului cu cel al Penticostarului, marcat de bucuria Învierii lui Hristos.

Scopul urcuşului duhovnicesc pe care-l începem astăzi este să ajungem la marea sărbătoare a Învierii. Pentru aceasta duminicile Triodului ne oferă teme care să ne călăuzească călătoria noastră spirituală din acest timp liturgic.

Prima duminică ne arată importanţa smereniei, a doua puterea pocăinţei, a treia ne pune înainte Judecata Universală şi implicit sfârşitul lumii, ca apoi prin Săptămâna Albă să trăim în starea paradisiacă a primilor oameni, iar în a 4-a duminică să vedem consecinţele neascultării lui Adam: pierderea Raiului.

După căderea lui Adam urmează perioada Postului Mare prin care ne pregătim pentru Săptămâna Mare a Răscumpărării lumii prin Jertfa de pe Cruce a lui Hristos. Avem 40 de zile de post prin care mergem pe drumul mântuirii, călăuziţi de semnificaţia celor 5 duminici ale acestei perioade ascetice din viaţa noastră.

În prima duminică din Postul Mare cinstim victoria Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, apoi rugăciunea, după care Sfânta Cruce ca Pom al Vieţii, urmează Scara nevoinţelor duhovniceşti şi în ultima duminică din timpul patruzecimilor puterea pocăinţei care duce la sfinţenie.

Prin Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor facem trecerea spre postirea aspră din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, când toate zilele sunt sfinte şi mari, pentru că în ele s-au petrecut minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru. Pentru acestea ne pregăteşte Triodul şi mai ales să fim martori ai morţii şi Învierii lui Hristos.