Ziua Națională, între memorial și ideal

Alături de drapel și imn, Ziua Națională face parte din identitatea simbolică a statelor moderne. Simbolurile entităților statale concentrează în forme expresive virtuți specifice unui popor, demnitatea, libertatea și unitatea unei națiuni, precum și aspirațiile îndreptate către viitor. Chiar dacă în cursul anului sunt mai multe sărbători naționale, Ziua Națională este unică, stabilită prin voința autorității supreme dintr-un stat, într-o anumită zi din an.

În ultima sută de ani, cei mai vârstnici dintre conaționalii noștri au sărbătorit Ziua Națională în anotimpuri diferite: la 10 mai, la 23 august și, din 1990 încoace, la 1 decembrie, alături de sărbătoarea bisericească de la 30 noiembrie, ziua Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat. Astfel, accentul trece pe unitatea de credință și de neam. O unitate care se construiește în timp de către fiecare generație, în contexte social-politice schimbătoare, prin relaționare cu statele vecine și cu întreaga umanitate.

Ziua Națională este pentru orice popor un memorial plin de bucurie, o coborâre în timpul sacru al neamului și o rugăciune de recunoștință adusă lui Dumnezeu, Împăratul veacurilor. Ziua noastră națională a venit în istorie ca un dar de la Dumnezeu și ca un moment al împlinirii. Duminica de 1 Decembrie 1918 aducea la Alba Iulia voința liberă de unitate cu frații lor din patria-mamă și din celelalte provincii românești a unor oameni jertfelnici, greu încercați de Marele Război și de povara veacurilor. De aceea, Biserica pomenește în memorialul liturgic pe făuritorii Marii Uniri împreună cu toți eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile.

Ziua de 1 Decembrie este pagina de titlu a cărții noastre de istorie pe care, deschizând-o, cei de astăzi pot afla despre virtuțile și vitejia străbunilor noștri, de la dacii de pe Columnă, simbioza daco-romană, luptele pentru libertate și demnitate națională, ctitoriile și faptele eroice ale voievozilor din Evul Mediu, până la Unirea de bază din 1859 și Marea Unire din 1918. Este datoria părinților și bunicilor de a-i învăța pe tinerii și copiii de astăzi, odată cu colindele, despre cei care au purtat peste veacuri patria de pământ și de spirit, eroii și sfinții neamului românesc.

Anul acesta, Ziua Națională este onorată, ca în toți anii, prin rugăciune în biserici, prin festivități militare și civile, în țară și în diaspora română. Totodată, este și o zi de lucrare pentru anii care vin. După rânduieli democratice, poporul își alege demnitarii care vor chivernisi țara, în cel mai înalt for legislativ, pentru următorii patru ani. Într-o țară majoritar creștină, ne dorim ca aleșii poporului să fie oameni cu frică de Dumnezeu și iubire față de semenii lor. Mărturie a acestui ideal pentru alegerile democratice este și Catedrala Națională, ridicată în proximitatea clădirii Parlamentului României. Fie ca rugăciunea din slujba de Te Deum să inspire mințile și sufletele tuturor, astfel încât noii noștri senatori și deputați să fie luminați de „duhul înțelepciunii și al iubirii de oameni, care întărește popoarele și le înalță”.