Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Pilda zilei Aurul şi rumeguşul

Aurul şi rumeguşul

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Pilda zilei
Un articol de: Augustin Păunoiu - 21 Aprilie 2013

Când Dumnezeu priveşte către om, El nu vede nici virtuţile, nici desăvârşirea pe care acesta încă nu le deţine. El vede în om frumuseţea lui nestinsă. Aşa trebuie să gândim asupra omului. Există în Vechiul Testament, la Iezechiil, o vedenie în care proorocul are în faţă o câmpie de oase omeneşti. Ele prin cuvântul făcător de viaţă al lui Dumnezeu se acoperă cu carne, iar oamenii înviază. E uimitor cum Dumnezeu reuşeşte să transforme ceva urât, neplăcut, în frumuseţe fermecătoare. Urâţenia, hidoşenia, chiar moartea pe care omul a reuşit să le achiziţioneze sunt accidente în firea lui. De ele putem scăpa dacă vrem. Stă la îndemâna noastră, a tuturor, să facem asta.

Să privim omul cu credinţă, cu încrederea că frumuseţea din el este nepieritoare, e frumuseţea pe care nimic nu o poate stâlci până la capăt, frumuseţea pe care noi o numim chip al lui Dumnezeu. Urâciunea e doar de suprafaţă. Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea referitor la valoarea omului ascunsă în sufletul lui: aurul se duce în adânc, iar rumeguşul pluteşte la suprafaţă. Să luăm aminte la aceste cuvinte; atunci când vedem plutind rumeguş, să nu ne gândim că în afara lui nu mai există nimic în râu.